PSD e cotat la 23%, faţă de 24,8 % în luna aprilie, relevă ultimul sondaj IMAS, comandat de Europa FM. A pierdut într-o lună 1,8%, mai mult decât PNL, aflat la guvernare, gestionând criza, în condiţiile în care Marcel Ciolacu creşte în scorul încrederii.

Mulţi se întreabă care e cauza căderii aproape de catastrofa electorală din europarlamentarele din mai 2019: 22,51%. 

O analiză superficială ar spune că Jó napot-ul preşedintelui Klaus Iohannis adresat lui Marcel Ciolacu şi acuza că liderii PSD au o înţelegere cu Viktor Orban pentru Ţinutul Secuiesc ar fi cauza principală.

Dar dacă în următoarele măsurători, trendul descendent se menţine?

Înseamnă că în politica social democrată “nu-i ce trebuie” alegătorului de profil. 

În timpul izolării impuse de Starea de Urgenţă, parlamentarii PSD au depus mai multe proiecte de legi şi au adus corecţii ordonanţelor guvernului. 

Mai multe voci reprezentative au ieşit pe online să critice măsurile luate de executiv. În acest timp s-au derutat campanii întregi de devalorizare a principalului adversar pe reţelele sociale. Păi şi atunci de unde e scăderea din sondaje? Cum de liderii n-au reuşit să adune puncte, ba dimpotrivă au pierdut?

În acelaşi timp, fără a avea dispozitivul de luptă al PSD, Pro România a acumulat trei procente în doar o lună.

Care e explicaţia?

E vorba de impactul mesajelor lui Victor Ponta şi de aderenţa la publicul anti-PNL. El a reuşit să convingă prin agresivitate mediatică, redundanţă activă şi apăsarea tonului pe problemele care-i frământă pe alegătorii social-democraţi. Mai mult, decât cumsecădenia lui Marcel Ciolacu, cel care a întors şi celălalt obraz palmelor trase de Klaus Iohannis. 

Se apropie bătălia pentru alegerile locale. 

Tema măririi pensiilor e recurentă celor trei administraţii PSD. Dar ce te faci în condiţiile în care bătrânii sunt tot mai izolaţi şi supuşi presiunilor psihologice ale izolărilor impuse şi care vor continua?

Democraţia socială e prin definiţie legată de raporturile în societate. Când acestea dispar apar depresiile, însingurările şi lipsa de reacţie. Dacă la acestea punem la socoteală şi agresivitatea nepoţilor, deveniţi progresişti, putem spune că PSD se duce direct în zid.

Fără un proiect social major, credibil şi adaptat climatului de azi, susţinut de voci validate în domeniile lor, PSD nu mai are, cum s-ar zice, bazin de expansiune. 

Conducerea PSD neglijează cu bună ştiinţă tinerimea română, care nu toată e corporatistă. Există aproape 1 milion  de şomeri. Aceştia sunt momentan fără reprezentare politică. Cea ce am învăţat noi drept middle-class-ul e abandonat din ignoranţă sau calcule politice greşite. 

Mai multe mii de primari se simt singuri. Soldaţi ai unei armate fără generalii care să susţină steagul, nu vor avea apetit pentru luptă şi pentru asaltul final. Şi atunci partidul cu cea mai puternică reţea riscă să se anchilozeze şi să dobândească bolile specifice vârstei. 

Există o criză de adecvare la nivel central. Se pare că liderii sunt rupţi de baza partidului. Comunicarea directă e inexistentă. 

În spaţiul public nu există voci în stare să electrizeze şi să aprindă arsenalul de luptă. Şi atunci panta rhei e deschisă.

Parlamentarii PSD au depus o sumedenie de propuneri legislative. Păi aici e problema. Marile proiecte anunţate cu surle şi trâmbiţe s-au întors ca un bumerang împotriva iniţiatorilor, fie din inadecvare, fie din pierderea lor prin procesul legislativ. 

Liderii PSD au promis că luptă pentru credite fără dobânzi la dobânzi. Creditorilor români, nu puţini, li se încheie perioada în care pot opta. Proiectul e pe undeva prin Parlament sau contestat la Curtea Constituţională, cine mai ştie. 

PSD a promis că se ia cu puterea de gât pentru firmele româneşti. Aţi mai auzit ceva? IMM Invest merge înainte. 

Cred că PSD trece printr-o criză de indentitate. Ar vrea să fie cu toţi, dar nu e cu nimeni. Dintr-un  anumit reflex 2 din 10 români zic că votează PSD. 

Dar conivenţa nu va ţine prea mult. O nouă emoţie socială, provocată de cei care ştiu să administreze fricile, îndreptată împotriva PSD, poate fi letală. 

Pentru a nu plictisi cititorul, obişnuit ca în 3 minute să înţeleagă tot ansamblul problemei, închei prezentând trei aspecte esenţiale ale pierderilor de anduranţă:1. Renunţarea la politicile protecţioniste ale capitalului autohton şi îndepărtarea de ideile suveraniste. 2. PSD era considerat până recent un partid anti-sistem. Mulţi sesizează o conjuraţie în stare să protejeze interesele statului nevăzut. Doar votul din Parlament pentru menţinerea S.I.I.J. ne va infirma supoziţiile şi temerile că s-a pus batista pe ţambal.3. Nu în ultimul rând. Cea mai răspândită reţea de partid, formată din mii de primari, zeci de mii de consilieri, angajaţi ai statului, suferă din lipsă de reprezentare şi de protejare a intereselor. 

Cumsecădenia nu însufleţeşte frontul şi nici nu aprinde arsenalul de luptă. Nimeni nu fuge de un câine care doar latră.