În vreme ce Europa se construiește, America dă semne că se scufundă. Emisiunile de la televiziunile de stiri te trimit cu gândul la o un scenariu Scient Fiction, pare că rătăcim într-o ecranizare 3D, suntem în ”Războiul lumilor”, varianta multmedia.

În urmă cu mai puțin de două luni, cozi kilometrice ale cetățenilor americani la banci de alimente șocau lumea. Acum țara tuturor făgăduințelor s-a aprins, iar crema înaltei tehnologii pare să caute o oază galactică de evadare. În urma cu 9 zile, candidatul democrat Joe Biden la președinția SUA făcea o declarație neașteptată: ”Nu ești negru dacă votezi cu Trump”. La diferență de câteva zile, fitilul social se aprinde în urma morții violente a afro-americanului George Floyd, iar presedintele Donald Trump amenință cu Armata. Linii de sciziune seculare ies din nou la lumină și problema rasială se dovedește că a primit în loc de rezolvări refulări patologice.

De două zile plouă cu bani peste Europa. De unde până acum toată lumea vorbea de criză, de sărăcie, de boală sau de șomaj, propunerea Executivului comunitar  a trecut ca o cometă uriașă care a dislocat atenția tuturor.  Când lumea aștepta un plan de redresare, a venit un proiect politic ambițios de edificare a construcției europene în jurul intereselor financiare. Un nivel superior al principiului franco-german că cine câștigă împreună își pierde pornirile războinice.

Perspectiva finanțării de la Uniunea Europeană a crescut tensiunea și așteptarile pe întreg continentul.  Oamenii simpli n-au înțeles că este doar o propunere a președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen,  dar cu sume precise, defalcate pe țări și tipuri de proiecte. Cetățenii europeni au pierdut din vedere documentele și traseul instituțional al deciziei: o propunere care are nevoie de unanimitate în Consiliul European, de majoritate în Parlamentul European, pentru ca o comisie de experți să aprobe alocările efective, în baza unor proiecte  elaborate de guvernele naționale și sub rezerva îndeplinirii unor condiții încă necunoscute până la această oră.

Oamenii au văzut numai sumele care le stingeau brusc datoriile și îngrijorările. Relatările media ilustrate cu mormane de euro dădeau impresia de aici și acum. În realitate este nevoie de timp, proiectele sunt posibile, nu sigure. Și chiar dacă mare parte din sumă este nerambursabilă, datoriile se vor stinge în mai mult de 50 de ani, adică aproape intr-u viață de om. Iar condiția sine qua non este ca propriile guverne să aiba capacitatea de a genera și gestiona proiecte. ȘI în România, perspectiva pompării masive de bani a ridicat tensiunea politică, iar contestările și planurile de schimbare ale premierului Orban s-au întețit, de neînțeles la o analiza rațională atentă. In schimb, peste tot, așteptările oamenilor au fost urcate la cote înalte.

Ce au în comun aceste situații diametral opuse? Una pe cale de a apune, alta pe cale de a înflori, America și Next Generation EU au la bază un principiu comun. Sunt proiecte politice de anvergură, edificii politice ridicate pe fundamentul nevoilor economice esențiale. Un mod inedit de a pune împreună nevoile, ”slăbiciunile” naționale și. printr-un sistem de dependențe financiare reciproce și conlucrări, se creează o entitate economico-politică înalt coezivă, bazată pe o diviziune socială a muncii între națiuni și pe cetățeni care pun prosperitatea pe primul loc. Cel mai probabil, Germania va depăși problemele constitutionale cu Banca Central Europeană și proiectul Next Generation UE va deveni efectivamintind de mecanismele de constituire a Statelor Unite ale Americii. Este vorba de ideea ingenioasă a lui Alexander Hamilton, primul secretar al Trezoreriei americane, de a constitui un fond federal. Fondul Federal era în fapt o datorie federală, dar administrată centralizat, ceea ce a integrat cele 13 state americane într-o unitate politică federală, consființită de decizia Congresului din 1790. Este acest fundament economic cauza de profunzime a situației actuale?

Într-un interviu acordat AFP , filosoful american Noam Chomsky, care avertiza că ”America aleargă spre prăpastie” în urmă cu doar 5 zile, dar înainte de uciderea lui George Floyd, acordă mai multe șanse democrației și interesului general în Europa. Noam Chomsky cauta rădăcina problemelor din societatea americană: ”o societate foarte bogată, cu mari avantaje, dar dominată de interese private. Este sistemul neoliberal suprem”.  Dar atrage atenția asupra ”potențialului uriaș de supraveghere al giganților tehnologici” și ”transferului de decizii către Bruxelles și birocrația troicii, care nu este aleasă ” (Comisia Europeană, Banca Central Europeană și Fondul Monetar Internațional).

În toată această mare de necunoscute, România rămâne mereu surprizătoare în mijlocul exploziilor în derulare și în plin entuziasm european nefructificat încă. În ciuda lentorii proverbiale și a politicii pașilor mici, președintele Klaus Iohannis este de această dată cu un pas înaintea tuturor. România a înțeles evoluțiile și de miercuri avem strategie națională de apărare a țării. Ce știe președintele Klaus Iohannis și nu știe cel puțin o parte a puternicilor zilei?

Sigur este doar principiul.