În decembrie 2019, sociologul Vasile Dâncu propunea schimbarea siglei și a numelui PSD. O soluție exclusiv de cosmetizare menita sa curețe social democrația românească de toate tarele și păcatele, reale sau construite. O măsură de rebranduire, în decembrie 2019, care astăzi vine cu rețeta neomarxista a igienizarii periodice a memoriei colective. Istoria este o piatra de moară, nu mai este o lecție pentru viitor.
Ceea ce este foarte greu de înțeles este de ce un sociolog optează pentru soluția sisifica a reinventarii în loc sa înceapă ceva nou adaptat nevoilor post modernismului. Teoria fondului preexistente avertizează ca fundamentul se păstrează în parametri generali de a lungul existentei unei entități sociale. Cu alte cuvinte, chiar dacă în 2005 Vasile Dâncu își propusese sa reconstruiască PSD cu Mircea Geoana la kilometrul 0 al Pieței Universității, tot n ar fi reușit sa scape de Ion Iliescu. Astăzi vedem ca prietenia lui Ion Iliescu cu Mihail Gorbaciov a fost mai serioasa decât și a putut imagina chiar și Silviu Brucan. Până la urmă istoria se repeta cu sau fără statuia înaintașilor. Doar protagoniștii sunt lipsiți de repere și au șanse mai puține de a și înțelege condiția și de a schimba cursul istoriei. Cu siguranță, PSD ar fi fost același, doar Mircea Geoana poate ar fi fost scutit sa iasă inlacrimat din sufrageria lui Gabriel Oprea.
PSD nu înseamnă numai balast electoral, numai colecție de etichete negative. Trecutul vine și cu reușite, și cu lecția usturătoare a greșelilor, dar și cu gustul dulce al izbanzilor. Istoria ii oferă omului și comunităților umane identitate și identitatea da existentei un sens. Chiar și pentru alegători, istoria partidelor ii face mai vigilenti. De ce e bine ca membrii PSD sa uite lecția de la Colectiv a lui Victor Ponta sau mărul otrăvit al sondajelor de la europarlamentare din 2019, muscat de Liviu Dragnea.
Dar țărăniștii au părăsit scena cu destul de mult timp în urma, liberalii sunt mulțumiți cu dezbateri exclusiv pe teme de protecție sociala, doar băieții programați sa fie doar pragmatici încep sa aibă prea multe de povestit.
Un titan al cercetării sociale rezuma în câteva cuvinte esența istoriei zilelor noastre: omul, luat individual este o taină, impredictibil și, deci, necontralabil. În mulțime, respecta legile statistice și realitatea poate fi modelata!
