Astăzi, mulți români sărbătoresc Marea Unire de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. Cei cu patima cercetării înțelesurilor istoriei cunosc rolul lui Ionel Brătianu, președintele PNL, care avea legături de taină cu Miron Cristea, mitropolit de Toplița și cu unioniștii de peste Carpați. Se știe despre rolul lui Iuliu Maniu în pregătirea Marii Adunări de la Alba Iulia, dar un rol neînsemnat, ce ironie a istoriei, i s-a atribuit socialistului Ion Flueraș, membru în Comitetul Director al Partidului Social Democrat. El a fost inițiatorul Marii Adunări de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918.
Ion Flueraș, de profesie rotar din Arad, membru al mișcării socialiste din Ungaria și Transilvania încă din 1910 înțelegea că eliberarea socială nu se poate face fără eliberarea națională. Dacă socialiștii din Vechiul Regat erau adepții revoluției sociale, el cunoștea bine intențiile bolșevicilor (cei care nu l-au iertat și l-au ucis la Gherla în 1953) care s-au instalat la putere în Rusia, prin Revoluția de Octombrie 1917, orchestrată de V.I..Lenin, cu ajutorul ascuns al serviciilor secrete ale Kaizerului.
S-a înscris în mișcarea socialistă încă de mic. Era o minte extrem de lucidă și de vizionară.
La 29 octombrie 1918, aflând de declarația de la Iași a Comitelului Național al românilor emigrați din Austro-Ungaria privind necesitatea unei intervenții militare pentru eliberarea Transilvaniei, Ioan Fluieraș, împreună cu socialiștii români de la Budapesta au luat inițiativa contactării fruntașilor Partidului Național Român, forțând o întâlnire cu aceștia, la hotelul Cornul Vânătorilor, din capitala Ungariei, și atrăgându-le atenția că la Budapesta va izbucni revoluția bolșevică (ei fiind, de altfel, cei mai în măsură să cunoască pregătirile revoltei).
La întâlnirea de taină cu fruntașii Partidului Național Român a propus înființarea unui Consiliu Național al Românilor, care să preia conducerea teritoriilor locuite de români.
Astfel încât Consiliul Național Român s-a înființat la inițiativa socialiștilor, la Budapesta, în holul unui hotel. Tot el a cerut autorităților maghiare, în prag de disoluție, după înfrângerea Puterilor Centrale, să admită prefecți români și o gardă națională pentru păstrarea ordinii în Transilvania.
La prima reuniune a Consiliului Național, Ion Fluieraș a propus convocarea unei Mari Adunări Naționale, pentru a consulta întreg poporul român asupra viitorului său. Propunerea a fost votată în unanimitate și astfel, la 1 decembrie 1918, a avut loc Marea Adunare de la Alba Iulia, care a votat Unirea și a ales, în locul Consiliului Național, un Sfat Național, de 150 de persoane.”
Așadar, cel care a cerut formarea unui Executiv ce a primit ulterior denumirea de Consiliu Dirigent a fost, în realitate, Partidul Social Democrat, rolul lui Iuliu Maniu începând să figureze în istoria Marii Uniri doar după numirea sa în fruntea acestuia și după ce mitropolitul Nicolae Bălan a trecut munții la Iași, cerând oficial intrarea trupelor române în Transilvania.
Pesedistul Ion Fluieraș a avut meritul de a evita luptele armate. A venit cu soluția pașnică a Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia.
După Marea Unire a fost un învederat inamic al internaționalismului proletar. A scos-o la un moment dat pe Ana Pauker de la o reuniune a socialiștilor.
Bolșevicii l-au urmărit permanent.
În 1948, culmea, a fost arestat pentru “crima de înaltă trădare.” L-au dus la Gherla. Chiar el care a precumpănit Unirea fără vărsare de sânge a ajuns întemnițat în țara pentru care a luptat. În 1953, bolșevicii au pus doi deținuți să-l omoare în bătaie.
Astăzi, liderii PSD nici nu știu cine e acest martir vizionar.
PSD nu acordă nicio bursă în numele vajnicului luptător pentru cauza românească.
