Încă de la început, anunţata Moţiune de cenzură împotriva guvernului Orban nu a fost decât un flick flack al cuplului Ciolacu&Stănescu pentru a-şi arăta “bărbăţia în partid.”Ideea s-a născut la sfârşitul unei perioade lungi de contestări a conducerii interimare şi a acuzelor din filiale că liderii, chiar interimari, fac o opoziţie de complezenţă.  

Cei doi conducători de facto ai partidului au hotărât la începutul lunii iunie să anunţe Moţiunea de cenzură, pentru a da impresia celor naivi că fac o opoziţie pe viaţă şi pe moarte. 

În actuala situaţie de criză şi într-o perioadă preelectorală, niciun nebun din vreun partid politic nu-şi poate asuma conducerea unui nou executiv.

Pentru ce să fii prim ministru în locul lui Ludovic Orban? Ca să guvernezi trei-şase luni?

Doi porumbei a scos Alfred Simonis pe gură, un june neexperimentat politic: un guvern de uniune naţională sau unul de specialişti.

Opa! Afirmaţiile liderului grupului deputaţilor PSD ar fi putut trece neobservate, dacă nu am şti că ce zice e “oficial.” Tânărul e agreat de comănduire. 

Orice analist începător ştie că un guvern de largă respiraţie democratică e un non-sens. În perioadele de criză sunt necesare asumări, nu certuri între cabinete. 

Dacă primul porumbel e copilăresc, al doilea e înfricoşător. 

În traducere liberă, PSD ar vrea să mai dea mandat unui nou guvern de tehnocraţi. A mai făcut-o după “Colectiv.”Sigur, că din calcule politicianiste, ar reieşi că se poate repeta acţiunea. După dezastrul Cioloş, PSD a revenit la guvernare en-fanfare. Numai că două mere nu fac cât două pere, indiferent de cine măsluieşte cântarul. 

Şi cine să facă acest guvern de tehnocraţi? Păi, cum cine? Aceleaşi instituţii care i-au scris lui Dacian Cioloş, pe bileţele, numele demnitarilor. 

Nu există alte instituţii în stare să compună o formulă cât de cât guvernamentală.

Doar n-o să lase profesioniştii domeniile lor pentru a prelua un dezastru prestabilit.

Nici Marcel Ciolacu, nici Paul Stănescu, nici purtătorul de cuvânt al PSD nu vorbesc din tot sufletul de intenţia de a dărâma guvernul.

Mica bombiţă de presă de la Satu Mare, aruncată de liderul judeţean al PSD, cum că de la centru s-a dat încuvinţare că filialele pot face alianţe cu cine doresc, deci inclusiv cu PNL, prefigurează viitorul. E clar: PNL va câştiga alegerile locale şi cele parlamentare, iar PSD nu va pierde atât de mult, încât Marcel Ciolacu să piardă puterea în partid. 

Dacă PSD va sta cuminte, peste patru ani va putea forma o monstruoasă coaliţie cu liberalii, exact pe modelul CDU-SPD. Dar pentru asta va trebui să înveţe din mers teza lui Ion Iliescu, din anii ’90, cu “opoziţia constructivă,” lansată atunci când “Corneliu Coposu i-a vârât sula în coaste.”

Nu mai e nevoie de o decizie a CCR, dacă în sesiunea extraordinară a Parlamentului se poate depune o Moţiune de cenzură. Kelemen Hunor a cântat prohodul acţiunii:“noi, UDMR, nu vom semna o moţiune de cenzură. Asta e 100%” 

Dacă mai luăm în calcul şi baletul de la Bucureşti al lui Victor Ponta, noi, ca vechi observatori ai scenei politice, întrebăm de ce nu se scoate la lumină o alianţă PNL-PSD pentru reconstrucţia României?