Fostul primar al sectorului 1, Daniel Tudorache, s-a trezit peste noapte inculpat, la doar câteva ore de la scrierea și trimiterea delațiunii lui Clotilde Armand către DNA.
Faptul că niciun lider din PSD nu i-a sărit în apărare arată că batista e demult pusă pe țambal.
Apriori, în lumea politică se instaurase teama de a supăra sistemul. Prezumția că toți s-au predat sistemului a fost validată prin tăcerea de ieri.
Daniel Tudorache a tulburat mușuroiul prin încercarea de a dovedi în instanțe că Armand a câștigat alegerile prin fraudă.
Îmaginați-vă un caz similar în SUA! Dacă pierde Donald Trump alegerile, cum ar fi să vină portăreii să-i ceară fostului președinte 1 milion de euro? Așa ceva e imposibil. La ei. La noi se instituie omerta.
Sistemul i-a administrat clasei politice o lecție prin inculparea lui Daniel Tudorache și fixarea unei sume record pentru cauțiune: 1 milion de euro.
Sigur că procurorii nu au verificat sifonăreala lui Armand, cinstita și preacurata trimisă a Franței, ci s-au dus pe la Adam și Eva și au constatat că mărul e dispărut, dar fără a avea probe legate de făptaș.
O însăilare de sume, care ar fi fost prin conturile soției și ale menajerei, nu constituie probe ale săvârșirii vreunei infracțiuni.
Modul prin care a recurs DNA este unul ticălos. A lansat, asemenea lui Chiliman, o serie de fantasmagorii legate de sume de bani, obligându-l pe inculpat să vină să se apere sau mai pe șleau să se dea singur în gât.
Orice practician al dreptului râde de subțirimea dosarului instrumentat împotriva lui Tudorache. Mă rog, atât cât a apărut public.
Sigur că după Calendele grecești, asemenea altora, își va proba nevinovăția. Suntem deja obișnuiți cu sărăcia de probe ale procurorilor care, fără înregistrările SRI, s-au dovedit demult în pom.
Dar până la sentința finală, s-a făcut pe plac intifadei. L-au făcut penal. N-ar fi primul și nici ultimul.
Noua victimă a DNA reprezintă primul pesedist aruncat în cușca cu lei de la schimbarea conducerii partidului.
Prea mulți dintre tăcuții lideri locali au crezut că scapă dacă se pun ciuci și sărută mâna stăpânului.
Pentru ceilalți politruci, lecția Tudorache e clară. Nu mai contestați ce decidem noi! Altfel mergeți la beci.
