E un concurs printre ambasadori care să impună mai drastic noul iacobinism, poreclit, în batjocură, luptă anticorupție.
Excelența Sa, Laurence Auer, Ambasadorul Franţei la București, a coborât din Turnul de fildeș pentru a se întâlni cu bediunii din Ministerul Justiției. Anunțul a stârnit vii emoții. Se spune de după coloane.
Pentru că nu se cădea ca Excelența Sa să vină cu mâna goală, a adus un coș de recomandări, pentru a întări, cum altfel, lupta împotriva corupției. Deși justițiabilii, mari admiratori ai Franței, ar fi vrut să audă de la Excelența Sa cum interpretează cazul Alfred Dreyfus în variantă românească, s-a dus ca generalul Christian de Bonschamps, în războiul Nilului printre crocodili desenați.
Excelența Sa nu vede rugul aprins al telejustiției. Nici nu citește cartea lui Ion Popa ”Noaptea dreptății românești,” ca să înțeleagă că și noi avem sute de Dreyfuși. Până la o anumită limită o înțeleg pe Excelența Sa. Are o misiune. Dar să meargă să ceară drafturile pe legile justiției, asta depășește în aroganță până și pe von Killinger.
Sincer să fiu nu mă așteptam ca Excelența Sa să-i povestească imberbului ministru al justiției, cu două roluri de avocat în viață, cum a perceput Paul Morand, ca ambasador, într-un război mai mare decât cel de azi cu anticorupți și rupți de binom, Bucureștiul. Și cum s-a delectat iubitorul de români cu dineuri fastuoase, cu cele mai fine licori din Cognac, aduse alături de trufe cu butoiul de la Paris, în cutii speciale cu Orient Expresul, iar capitala avea treizeci de baluri pe sezon. Și asta în cel de-al doilea război mondial. Când, atenție, Regatul Român era aliatul Germaniei, iar la Vichy se făcea prăpăd.
De la Excelența Sa, Bernard Boyer, n-am mai cunoscut vreun ambasador francez care să se aplece să asculte oful românilor și să audă Rapsodia română, dincolo de Ateneu.
Excelența Sa Laurence Auer, presat probabil de interesele economice ale Franței, invidioase pe investițiile de succes ale austriecilor în România, pregătește terenul pentru construirea Marelui Spital de către francezi și vrea să se asigure că se curăță locul de firmele românești.
Poate așa ne explicăm interesul în lupta contra corupției, invers decât cel al lui Morand de ieșire a României din Axă.
Traducătării autorizați susțin că determinarea de a impune noi restricții și noi procese e cu multe zerouri în spate.
Ce e lupta anticorupție decât deșertificarea României?
Pe ambasadorul României nu l-am auzit să ceară explicații vreunui ministru francez pentru bătăliile duse de jandarmii francezi împotriva insurgenților din vestele galbene.
Probabil că Excelența Sa nu are simțăminte, doar datorii față de cei care ne doresc colonie.
Excelența Sa o fi studiat iacobinismul? Poate găsea ceva asemănări în jurul ghilotinelor în scrumul a ceea ce a fost odată un loial partener.
