Sesiunea parlamentară a început cu o scenă politică împărțită în două tabere radicalizate. Nervii sunt întinși la maxim în PNL, nervii sunt întinși la maxim în PSD. Diferența o face Nicolae Ciucă, aflat la tabloul de comandă, cel puțin momentan. PNL este la mutare. E un avantaj? Ar fi cel care trebuie să ridice piatra. Să-l pedepsească pe Budăi că vrea să dea și să rămână orb la cum se duc economiile oamenilor și economia României pe Energie.
La o privire mai atentă, oricine poate înțelege că PSD nici nu vrea altceva decât să fie “pedepsit” de PNL. Marius Budăi a fost flamura roșie fluturată în fața lui Nicolae Ciucă și în spatele premierului furia a țâșnit nemiloasă din mai multe piepturi. Inclusiv din bustul mlădios al Alinei Gorghiu care are șanse mai mari să păstreze interimatul la Senat în vremuri tulburi decât pe timp de pace.
PSD nu poate să iasă el de la guvernare. Clientela sa nu i-ar ierta o astfel de trădare și nici oamenii săi nu sunt pregătiți să lase bucatele aburinde pe masă și să plece. Nici cetățenii nu ar aprecia ca PSD să propună și să fugă, vor să vadă că cineva se bate pentru traiul lor de zi cu zi și nu renunță deloc ușor la luptă.
Iar presiunea pe Nicolae Ciucă vine mai puțin dinspre PSD, cât mai mult dinspre propriul partid. În PNL temperatura e în creștere și începe sa clocotească și să ridice capacul. Frustrarea liberală riscă să fie deturnată dinspre ministrul Muncii spre propriul președinte care nu le dă satisfacție.
Sintetic, problema guvernării este simplu de formulat: E mai remaniabil Marius Budăi decât Virgil Popescu? Sunt mai importanți românii, cetățenii, economia națională sau Coaliția și algoritmul de târguială politică?
Sursa: Realitatea Din PSD
