Când partidele tradiţionale preiau iniţiative cetăţeneşti intră în faza de dezideologizare, anticamera depresiei politice, iar prin dezangajare îşi pierd identitatea. Pasul spre irelevanţă e ca saltul în gol fără paraşută. 

Deobicei looserii adoptă astfel de tactici păguboase. 

Asta se întâmplă sub ochii noştri, în Polonia septentrională.

Primarul progresist al Varşoviei, Rafal Trzaskowski, a pierdut alegerile prezidenţiale din 12 iulie 2020. Partidul său, zis liberal şi europenist, n-a reuşit să convingă electoratul cu promisiuni referitoare la binele căzut din cerul Bruxelles-ului. Dar vine cu o propunere străină neamului polonez. Vezi care?

Partidul Lege şi Justiţie PiS, al lui Jaroslaw Kaczynski, deţine majoritatea în Seim şi în Senat. A reuşit să-l impună din nou pe Andrzej Duda, în funcţia de preşedinte. 

Polonia rămâne conservatoare, departe de importurile ideologizante gen ”societatea în civil face politici publice.”

Anticorupţia n-a prins într-o ţară profund catolică, ataşată valorilor tradiţionale. 

Ieri, looserul alegerilor prezidenţiale, Rafal Trzaskowski, a anunţat apropiata înfiinţare a unei largi mişcări cetăţeneşti în favoarea unei Polonii “tolerante şi europene,” notează AFP.

Un import de democraţie, cum s-ar zice. 

O societate democratică este prin definiţie cea reprezentativă. Poporul şi-a delegat politicienilor puterea de decizie. Partidele fac politica de stat nu iniţiativele cetăţeneşti. De aceea, Constituanta română, în înţelepciunea sa, a ales actuala practică. Cetăţenii propun o iniţiativă, Parlamentul o adoptă sau nu, iar votul final se întoarce la cetăţeni, prin referendum. 

Filtrul politic e necesar abuzului de libertate. Mâine, poimâine, un grup reprezentativ are ideea introducerii canibalismului. Ce fac politicienii? Se mănâncă în continuare între ei sau resping anacronica şi antiumana iniţiativă?

Masele îndrăcite sunt distructive, avea să postuleze Elias Canetti în ”Masele și puterea.”

PSD-ul riscă să treacă în irelevanţă dacă votează şi la SenatIniţiativa “fără penali în funcţii publice”. Preluarea ideii altor partide e de grădiniţă politică. E ştiut faptul că USR s-a chinuit să adune cu mica sa armadă semnăturile necesare. Acum, vine echipa Ciolacu să-i ia frişca de pe tort?

Pe termen scurt, călcatul pe străchinile adversarului  poate fi considerată o ocupare a teritoriului. Doar pe termen scurt. Vine şi vremea retragerii şi atunci ce mai fac pesediştii?

În plus şi cel mai grav lucru e că prin legiferare şi trecere în Constituţia României a paragrafului legat de interzicerea unor drepturi pentru cei condamnaţi deschide Cutia Pandorei. Orice indezirabil sistemului poate fi scos, aşa cum s-a şi întâmplat de un deceniu încoace, de pe scena politică sau administrativă, prin intermediul justiţiei dendente, că doar magistraţii cu trese doar independenţi nu pot fi. 

Mai ştie cineva de primarii scoşi din mandat cu forcepsul “acestor magistraţi închinaţi”, care au fost declaraţi nevinovaţi de cele mai înalte instanţe?

Binomul şi-a făcut treaba. I-a scos în decor şi şi-a pus omul de sistem în loc. Apropo, mai ştie cineva cine e primarul sectorului 2 din Bucureşti? Lumea zice că Onţanu… 

Preluarea Iniţiativei „fără penali în funcţii publice” de către PSD nu e doar o şterpelire, tipică de Ferentari, a ideii adversarului, ci şi o samavolnică predare indirectă stăpânilor „pădurilor”.

În viitor, Pădurile, mânuind cum ştiu ele mai bine lasoul “DNA să vină să vă ia!”, vor face lege şi justiţie, nu caamărâtul de PiS din Polonia. 

Excepţionalismul românesc în materie de dat cu stângul în dreptul când doar musca te atacă e extrem de cunoscut.

Numai idiotul util regimentului nu ştie cum pe timpul mandatului lui Lyndon Jhonson, CIA a coborât reclamele de pe prăvăliile deschise în toată lumea şi s-a transformat în societatea civilă.