Optimist fiind eu spun ca avem și mâine și…poimâine.
Așa speram in anii 80 când stăteam de la ora 4 la coada pentru un pachet de unt sau un kg de gușă la 11 lei.
De rețeta de lapte praf necesară copilului nu mai vorbesc.
Și astăzi ma cert cu apropiați care spun:” uite ce a făcut Ceaușescu!”
NU! Am făcut noi, de frica, de foame, obligați.
Cei care am făcut armata am prins expresia:”NU ȘTII, TE ÎNVĂȚAM, NU POȚI TE AJUTAM, NU VREI TE OBLIGAM!”
Unii se cer obligați și astăzi!
Nu sunt nostalgic, am prins…poimâine!
Astăzi, in auto izolare, după ce număr câte boabe de orez sunt intr-un kg privesc la facturile de gaze și curent, REGULARIZAREsi ma întreb de ce am fost un bou și nu am dat citirea, ocupat sa achiziționez mult mălai care a început sa facă larve?
Insinuând ca un virus, prețurile au crescut.
DORMIȚI LINIȘTITI, GUVERNUL VEGHEAZĂ!
Mâine nu mai am bani și se pare nici mălai.
POIMÂINE?
Asteptam zilnic buletinul de la ora 13 ca pe o telenovela sau meci de fotbal favorit, facem pronosticuri, cati infectați sunt astăzi?
Și totuși, chiar dacă clasa politica se comporta ca o echipa de fotbal, in silențios stampa a soluțiilor, chiar dacă Președintele retrage decorația, de el acordată, spitalului județean Suceava, EU CRED CA AVEM…POIMÂINE!
SANATATE!
