Politica românească pare a se desfășura într un glob de sticla, separata de restul lumii. Politicienii noștri, sub presiunea electorala, nu dau semne ca meditează la epidemia de violenta și haos care se difuzează din America spre Europa.
Câtă vreme resursele sunt limitate, conflictele sociale sunt inerente. Iar politica la baza este soluția civilizata de a rezolva conflictele prin dialog, prin dezbateri, la masa negocierilor. Nu prin ciomageli în strada care ne ar arunca înapoi, din democrația nemulțumitoare în barbaria atoatedistrugatoare.
Vedem în SUA unde duce lipsa dialogului politic, lupta electorala purtată cu armele invrajbirii și implicarea justiției în competiția electorala. Și vedem ca violenta este mai contagioasa decât coronavirusul.
Ce înțeleg politicienii romani?
Nimic. Amenințați de boala și sărăcie la pachet, altfel spus de tot ce e mai rău, românii s ar putea trezi la rândul lor în strada sa și rezolve problemele?
Dacă partidele sunt cuprinse de freamătul apropiatei confruntări electorale, președintele Klaus Iohannis este teoretic ferit de orice problema, la mai puțin de un an de la reînnoirea mandatului prezidential. De ce nu vine președintele cu un plan național? De ce nu propune consultări? De ce nu cauta numitorul comun care sa mobilizeze națiunea română?
