Bolojan, lovitură de PR, la plecarea de la guvern: Bihor - județ „exemplu” la atragerea de fonduri UE

Analiza recentă emisă de Cancelaria Prim-Ministrului privind absorbția fondurilor europene în perioada 2021-2025 pare să fi devenit, sub bagheta actualului ministru, un instrument de autopromovare regională mai degrabă decât o radiografie obiectivă a sistemului administrativ românesc. Deși raportul avertizează asupra riscurilor majore de pierdere a banilor din PNRR, contextul în care județul Bihor este prezentat repetat ca model de succes ridică semne de întrebare asupra imparțialității acestor date, într-un moment în care restul țării pare lăsat în urmă de un aparat birocratic ineficient.

Modelul de succes „marca Bolojan” și restul țării

Documentul guvernamental nu ezită să scoată în evidență performanța câtorva județe privilegiate, în frunte cu Bihorul, care, alături de Hunedoara, Mehedinți și Galați, ar fi reușit să contracteze un număr record de proiecte. Această centralizare a succesului în jurul unei zone de influență politică bine definite pare să alimenteze narațiunea publică favorabilă actualului ministru, lăsând să se înțeleagă că restul României suferă de o incapacitate cronică de mobilizare. În timp ce Bihorul este ridicat la rang de etalon de eficiență, peste 90% din consiliile județene se confruntă cu un blocaj aproape total în semnarea contractelor din PNRR, o realitate pe care Guvernul o descrie ca fiind „îngrijorătoare”, fără a oferi însă soluții dincolo de lauda regională.

Disparități sistemice și eșecul coeziunii teritoriale

Raportul Ministerului de resort evidențiază un peisaj economic fracturat, unde investițiile publice și infrastructura de bază urmează linii de demarcație tot mai adânci. Analiza perioadei 2016-2025 arată că disparitățile în accesarea fondurilor externe nu sunt simple accidente, ci disfuncționalități sistemice. În loc să corecteze aceste inegalități, actualul mecanism administrativ pare să premieze județele care deja dețineau o capacitate tehnică ridicată, precum Bihor sau Tulcea, în timp ce restul teritoriului este criticat pentru niveluri scăzute de execuție. Această abordare scoate la lumină o Românie cu două viteze, unde sudul și estul țării sunt condamnate la subdezvoltare prin simpla etichetare a „dificultăților administrative”.

Harta inegalității administrative între vest și restul regiunilor

Critica guvernamentală se îndreaptă neiertător către județe de calibru, cum sunt Timiș, Ilfov, Mureș sau Bacău, care sunt puse pe lista neagră a performanței administrative. Raportul sugerează că în aceste zone lipsa de prioritizare și întârzierile au devenit regula, în contrast izbitor cu „eficiența” demonstrată de vestul țării și Transilvania. Totuși, această polarizare geografică, în care Moldova, Oltenia și sudul Munteniei sunt constantele negative ale raportului, indică o lipsă de viziune strategică la nivel central. În loc de o politică de echilibrare, documentul pare mai degrabă o validare a unui stil administrativ specific, ignorând faptul că rolul Cancelariei este să asigure dezvoltarea întregii țări, nu doar să evidențieze „performanțele” de casă.

Riscul pierderii fondurilor strategice sub ochii executivului

Dincolo de jocurile de imagine care plasează Bihorul în vârful ierarhiei investiționale, realitatea din teren este una a riscului iminent. Pierderea oportunităților strategice de dezvoltare nu este doar o posibilitate, ci o consecință directă a modului în care a fost gestionată contractarea proiectelor până în 2025. Lipsa contractelor semnate la nivelul marii majorități a unităților administrativ-teritoriale mici denotă un eșec al suportului tehnic promis de centru. Într-un sistem unde succesul este concentrat într-o singură direcție geografică, riscul ca fondurile PNRR să fie dezalocate devine o certitudine care va afecta stabilitatea economică a României, indiferent de cât de bine arată indicatorii de execuție din județele promovate intens la nivel guvernamental.