Covid 19 și persoanele vârstnice

Studiile arată că persoanele vârstnice care sunt infectate cu virusul Covid19, fac forme mai agresive și că datorită afecțiunilor de care sunt suferinzi,cum ar fi, diabet, afecțiuni ale rinichilor sau de inimă, îi face mai vulnerabili și mult mai greu de stabilizat. Acest aspect nu trebuie neglijat, ci din contră ar trebui să ne responsabilizeze și să avem grijă de părinții și bunicii noștri chiar dacă această acțiune devine o nouă provocare.

De ce este o provocare? Ei bine pentru că nu toți părinții și bunicii sunt docili și acceptă să fie ajutați mai ales atunci când încă sunt în putere. Am studiat în de aproape pe membrii familiei mele și pe cei apropiați, pentru că am vrut să înțeleg care sunt motivele pentru care nu acceptă sau devin dificili atunci când sunt rugați să nu părăsească domiciliul și iată câteva explicații care stau la baza atitudinii lor rebele:

1. Curiozitatea. Așa cum am mai spus, această pandemie, ne așază lumea într-o nouă perspectivă pentru că nimeni nu a mai experimentat această situație și dacă acum o lună cineva ne spunea că o sa experimentăm ce trăim astăzi am fi spus că exagerează și că scenariul este ireal. Așa se face că cei dragi nouă aud la știri o informație și apoi pentru a se convinge, se duc să verifice.
2. Dorința de a fi în rândul lumii. Nimic nu este mai frustrant pentru cei care astăzi sunt pensionari (nu neapărat cei în vârstă) decât să se simtă inutili. „De ce să-mi aduci tu de mâncare când pot să merg eu la cumpărături?” sau „Am timp să stau la coadă în fața magazinului, că acum se sta la cadă, ai văzut?”
3. … din plictiseală. Intervine o lisă de activitate care este percepută greșit de recomandările tuturor care ne spun „STAI ACASĂ!”. Stai în casă nu înseamnă, stai în pat sau ești pedepsit! Stai în casă înseamnă responsabilitate față de tine și față de cei din jur! „Stai acasă!’’ înseamnă să faci orice activitate care se pot face în casă. (de la curățenie, la ordine, la vorbit la telefon, la citit, la gătit etc)
4. Mie nu mi se poate întâmpla!. Din păcate aud asta tot mai des și nimic nu ne facem mai vulnerabili decât iluzia că noi nu putem experimenta o situație gravă. Mai bine să nu credem, dar să ne luam toate masurile de protecție responsabil astfel încât să nu ajungem victimele propriei noastre inconștiențe.
5. Nevoia de socializare. Suntem ființe sociale și idea de izolare ne privează de interacțiunea cu ceilalți. Acest lucru este valabil pentru cei care nu au acces la internet, la rețelele de socializare și la noua tehnologie, adică la persoanele vârstnice.
6. Nu îmi spui tu mie ce am voie să fac!. Cei care experimentează această situație trebuie să înțeleagă că sunt „rezistențele” celor care au acumulat frustrare și care se simt validați atunci când au ultimul cuvânt.
7. Aoleu! Și eu mă simt rău, sigur am Corona virus!. Pentru că de cele mai multe ori creierul nu face diferența dintre realitate și imaginație putem să somatizăm niște stări care nu au explicație medicală ci psihologică, atunci când ne expunem unor informații care ne fac să ne simțim neputincioși sau vulnerabili. Dacă alegem să ne documentăm despre acesta epidemie trebuie să facem diferența dintre ce se poate întâmpla dacă nu ne luăm masuri de precauție și ce se întâmplă cu adevărat pentru fiecare din noi.
8. Regulile sunt făcute pentru a fi încălcate! Sigur putem încălca legea însă riscul la care ne expunem este total în defavoarea noastră. Regulile în acest moment ne urmăresc interesul și nesupunerea noastră poate avea repercusiuni medicale dar și financiare.

Indiferent în care din situațiile de mai sus vă regăsiți cel mai important este să evaluați cât mai corectpe cel din fața dvs. și ulterior, să găsiți soluția care vă ajută să rezolvați punctual situația. Problemele esențiale de la care pornesc aceste reacții sau atitudini nu pot fi rezolvate de membrii familiei ci de psihologi și chiar și pentru aceștia soluția nu apare instant, ci în timp. Ceea ce înseamnă că obiectivul nostru principal nu este de ai „schimba” pe cei din jur ci de a rezolva punctual probleme. Iată câteva recomandări:

1.Nu plecați într-o conversație pe un subiect de interes, pe picior de superioritate! (nu ieșii din casa!, nu te mai uita la tv! etc)

2.Nu-i expediați rapid atunci când vorbiți la telefon! (Acum avem timp!)

3.Oferiți doua variante atunci când doriți să obțineți ceva, astfel încât să oferiți senzația că nu dvs. aveți ultimul cuvânt ci interlocutorul.

4. În altă ordine de idei atunci când vrem să-i ajutăm pe cei de lângă noi trebuie să le oferim exact ce cer sau de ce au nevoie, nu să facem sau să le oferim ce ne imagină noi că le-ar face bine sau le-ar fi util.

5. Pentru a se simți utili putem să-le cerem ajutorul cu activități mărunte, dacă aceștia sunt apți din punct de vedere fizic sau psihic. (ex să facă ordine în albumele de poze, să scrie rețetele de mâncare într-o agendă nouă, să organizeze sertarele cu nasturi și papiote cu ață, să citească anumite materiale și să sintetizez informația etc.)

Epidemia va avea efecte negative, dar este de datoria noastră să căutăm soluții și să ne adaptăm astfel încât să aibă cât mai puține urmări grave. Pe cât de mult ne limitează contactul social pe atât de mult ar trebui să ne unească că oameni, ca familie și ca societate. Astăzi DISCIPLINA înseamnă RESPECT, ASUMARE și RESPONSABILITATE.