Până la finele zilei, Nicolae Ciucă va fi președintele PNL. Cu ce consecințe pentru guvernare? Aproape niciuna, în ciuda speranțelor generale, în frunte cu binele în care nădăjduiește Marcel Ciolacu. Florin Cîțu nu a fost decât o flaslșnetă care a livrat (frumos termen întrat în științele sociale!) povestea bună de spus publicului de către presă. Trăim epoca supertehnologizării în care democrația a devenit un narativ convenabil pentru noii stăpâni. Nu România a făcut o astfel de  alegere. Lumea a evoluat așa exact când ne îngrijoram că istoria este la sfârșit.
Și până astăzi, 10 aprilie, Marcel Ciolacu, președinte al Camerei Deputaților și al PSD, se lupta cu criza economică (admisă ca și posibilă pentru a nu difuza efectele perverse ale acceptării generale) și consecințele nefaste ale invaziei Rusiei în Ucraina. Informal,  Liderul social democrat juca rolul  premierului de sub autoritatea superioară a lui Nicolae Ciucă în probleme geo- strategice și de apărare.
Suntem în fața unei noi paradigme în care statele sunt reprezentate la vârf de sistemele de inteligence, iar sub cupola lor se desfășoară pragmatic viata economică și, cu rol exclusiv persuasiv, viata politică.
În fața Organizației de Tineret a propriului partid, Marcel Ciolacu a recunoscut fără să vrea nefirescul raporturilor de putere în România. Chiar dacă nu ne-a explicat ce este politica în cele din urmă. Este  binele general și multi-dimensional în raport cu interesele concrete sau interesele naționale de care trebuie să se ocupe exclusiv domnul Nicolae Ciucă.
Societatea evoluează și lumea evoluează. Poate nu ne place unde  am ajuns. Dar România nu este actor de prim ramg pe scena mondială ca să facă ea regia spectacolului și trebuie să se conformeze. Astăzi, în întreaga lume serviciile de informații împart puterea, urmare a controlului tehnologiei. Noroc că există concurență între ele și nici măcar intr-un stat nu este monopol!
Tandemul Nicolae Ciucă președinte – Marcel Ciolacu premier  este deja activ, chiar dacă deocamdată neformalizat. PSD pare a-și fi câștigat autoritatea pe un segment important din viața socială, domeniul economic, cu obligația asumată de a respecta interesele geo-strategice trasate.
Alea iacta est? Așa s-ar părea. Doar că trăim într-o lume dinamică, mereu în mișcare. Și puterea nu mai e o poziție, o formulă de autoritate, ci un parcurs dinamic al intereselor supra-naționale, concurențiale și mereu în schimbare. Deci, zarurile au fost aruncate! Doar ca se aruncă mereu și mereu și nicio zi nu este la fel.

Sursa: Realitatea Din PSD

Articolul precedentCum a pierdut Liviu Dragnea războiul cu Nicolae Ciucă
Articolul următorPEDEAPSA SAU DREPTATE?