Trebuie să fii un foarte bun innotător ca să salvezi pe cineva de la înnec. Președintele, Klaus Iohannis, s-a lansat într-o operațiune foarte riscantă când a decis să  iasă la luptă, în față, în favoarea Guvernului Orban. 

Sunt câteva elemente care garantează reușita și care lipsesc în speța de față. Victima trebuie să nu se agite, să-și stăpânească panica, să aibă încredere deplină, să se lase în mâinile salvatorului întrutotul, altfel riscă să-l  tragă la fund. Desigur, există practica de a ameți victima cu o lovitură în cap astfel încât să nu mai opună rezistență. 

La randul său, salvatorul trebuie să fie în formă. Or, și în această privință, sunt semnale îngrijorătoare. Sondajele de opinie arată că în luna aprilie, procentul celor care aveau o opinie favorabilă față de șeful statului a fost depășit de cei care se raportau negativ. O cercetare CURS arăta că scorul net de favorabilitate pentru președintele Klaus Iohannis a ajuns în aprilie la -9%, față de +12%, cât era în ianuarie-februarie. Nu trebuie omis că, din 2014 încoca, susținerea pentru Klaus Iohannis s-a coagulat în jurul sentimentelor de revoltă și respingere la adresa PSD, a fost rezultatul opțiunilor negative și a tendinței naturale de consolidare a câștigătoruluui după o victorie publică. În consecință, susținerea publică este volatilă într-o criză majoră.

Dacă ne întoarcem la situația înnecatului nostru este de remarcat cum încurajările celor de pe mal sunt importante. Să nu pierdem din vedere că în bătălii, generalii părăsesc pozițiile de comandă și se aruncă în focul bătăliei doar în situații limită, când  joacă practic ultima șansă pentru ei și armata pe care o conduc. Deși foarte îngrijorătoare, situația nu era  atât de dramatică dacă instrumentele acțiunii politice erau altele. În consecință, persistă întrebarea dacă nu era mult mai eficient ca seful statului să rămână pe mal și să arunce un buștean de salvare echipei guvernamentale.

Lupta la baionetă cu Opoziția, într-o perioadă extrem de dificilă economic și social este neinspirată. A căuta soluții politice în conflicte inter-instituționale, cum este cel deschis cu Avocatul Poporului și Curtea Constituțională, înseamnă a alege forța brută, ciocnirea violentă, în locul soluțiilor politice inteligente, capabile să depășească blocajele. Era aproape imposibil ca PSD, care anterior a votat nu doar starea de urgență, dar chiar învestirea Guvernului Orban, să respingă în Parlament o lege referitoare la starea de alertă. Art. 53 alin1 din Constituție este clar: ”Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă șe impune, după caz, pentru apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății  ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale , prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru sau ale unui sinistru deosebit de grav.” Democrația nu poate rezista unor forțări ale Constituției. Chiar revocarea din funcție a Laurei Codruta Kovesi ne aduce aminte declarația președintelui, Klaus Iohannis, care arata că semnează decretul de revocare pentru că un președinte nu are voie să încalce Constituția.

Este posibil ca PSD și, mai ales, Opoziția să exulte la acest șah la rege. Ar însemna să citească sondajele de opinie doar în ceea ce privește PNL și pe Klaus Iohannis. Să amintim că în același sondaj CURS, scorul net de favorabilitatea a scăzut pentru Gabriela Firea de la +2% la -21%, iar pentru Victor Ponta de la -16% la -41%, ceea ce se traduce drept o prăbușire a încrederii în politicieni. Fără o alternativă convingătoare, crescuți din critici și fără soluții convingătoare, politicienii Opoziției se îmbată cu apă rece. Cu pilonii statului de drept puternic contestați, de la Parlament la Președinție, trecând prin Curtea Constituțională, România se trezește într-o criză de autoritate sistemică în fața unei crize socio-economice majore. Iar USR a demonstrat că votul poate exprima o emoție colectivă puternică generată pe rețelele sociale, la momentul oportun. Că va fi USR sau se pregătește altcineva sau nu va fi decât o explozie a frustrărilor sociale nu se poate anticipa. Viitorul este doar incertitudine.