Nu a existat o administratie guvernamentala preocupata mai mult de aparente si atat de putin de substanta. Intreg narativul guvernamental se invarte in crearea aparentei de actiune, insa dincolo de coperta nu mai exista nimic – se enunta titluri de capitol fara continut – se iau masuri economice insa ele nu sunt operationalizate; multe dintre deciziile luate la masa guvernului nu isi urmeaza parcursul, nu apar in monitorul oficial, suferind modificari si dupa ce actul normativ a fost deja adoptat, reintors in ministere pentru completarea de avize sau survin amendamente si repozitionari ce necesita reavizari in bloc – nu exista norme de aplicare, nu exista conditii de acordare clara si fara echivoc de facilitati, nu exista criterii definite si definitive, nu exista un target clar de beneficiari, nu sunt precizate insitutiile si rolul lor in sustinerea masurilor de salvgardare economica, nu exista o aliniere la un grafic calendaristic, nu exista configurat un plan de actiune minim coerent.
Comunicarea guvernamentala este epistolara, la frontiera cu proza fantastica, o insiruire de intentii si bezele trimise din “izolare” unui mediu de afaceri aflat intr-un declin economic vertiginos unde fiecare ora din fiecare zi face diferenta intre supravietuire si faliment implacabil, lasand pe drumuri atat angajati cat si angajatori.
