După ce Paul Stănescu a plasat numele Gabrielei Firea prezidențiabilă, Marcel Ciolacu nu s-a prea simțit confortabil. Anunțul s-a făcut, cum s-ar spune, pentru a-i forța mâna. Nu o vrea pe Firea pe cai mari, pentru că i s-ar periclita poziția.
Nici Sorin Grindeanu nu mai e un apropiat al lui Marcel Ciolacu. Probabil, că liderul PSD știe despre desele sale incursiuni la restaurantul din buza stadionului din Voluntari, unde maestru de ceremonii ar fi, conform surselor, însuși Florentin Pandele.
Marcel Ciolacu a spus, în repetate rânduri, că el nu vrea să fie candidatul PSD la alegerile prezidențiale. Dar e doar un alint. El știe că nu e preferatul hegemonilor pentru postul de premier al “rotativei.” De aceea, îi susține din umbră campanii de defăimare a fostului coleg de bloc, Sorin Grindeanu. A ridicat un gard de consilieri, între el și grupul advers, mai înalt decât gardul fratelui său de pe moșia de la Pârscov.
În secret, și-a comandat sondaje de opinie. Se visează premier și candidat al PSD la prezidențiale. Crede în steaua lui norocoasă. Sau, mai bine spus, în alinierea mai multor stele. Doar că are deja doi troieni în preajmă. Aceștia suflă și secundele în care președintele respiră.
Așa a fost mai mereu în PSD, după jumătatea mandatului de președinte al unui partid aflat la guvernare.
Marcel Ciolacu, strâns cu dosarul lui de revoluționar cu „merite deosebite” de la Buzău, e confortabil regimului Iohannis. E ușor controlabil. Și predictibil.
Pentru a diminua imaginea competitorilor săi la conducerea partidului, comandă sondaj peste sondaj, doar pentru a-l împinge în față pe inofensivul om politic, Alexandru Rafila. Astfel, se explică de ce Gabriela Firea căzuse pe locul patru în topul încrederii românilor în liderii PSD, într-un sondaj al unei firme abonate la banii președintelui. Cine plătește și pune muzica, nu?
Paul Stănescu, fost aliat al său în răsturnarea Vioricăi Dăncilă cu cracii-n sus, a trecut în tabăra lui Firea. Astfel, împreună ar controla 20 de filiale ale partidului. Dacă li se mai alătură și suita lui Grindeanu ar trece lejer de jumătate.
În PSD, domnește însă „negura tăcerii.” Mulți sunt indignați, nimeni nu se revoltă contra lui Ciolacu. Pe mulți îi ține în lesă cu angajamentul nescris că doar el îi poate scăpa de mâna lungă a justiției. Numai că statul paralel e primul care se răsucește în precampania prezidențială. Frica lui Don Marcel de deșurubare e evidentă. Până și nevasta îl simte.
Cât despre traiectoria lui Mircea Geoană, am mai spus-o, nu e proiectată dinspre PSD, acolo unde fratele boierului social democrat din Pârscov a cimentat gardul.
