Legea privind carantina este un bun barometru pentru situația politică în care ne găsim. Este o lege absolut necesară, mai ales în condițiile în care informările medicale sunt pe zi ce trece mai îngrijorătoare. Nu este vorba doar de epidemia actuală. Trebuie să fim pregătiți acum, dar și pentru viitor. Sună prea ambițios pentru o societate care și-a făcut un obicei din a fi constant depășită de evenimente. De ce suntem în întârziere cu stabilirea cadrului legislativ? Pentru cetățeanul obișnuit, care vine seara obosit de la serviciu și încearcă să înțeleagă de la televizor sau din social media, răspunsul este greu de găsit. Premierul acuză Curtea Constituțională, Curtea Constituțională acuză Puterea actuală, PNL, acuză PSD, PSD acuză PNL, Raed Arafat vine cu precizările specialiștilor, dar sunt specialiști epidemiologi sau pur și simplu specialiști în urgențe de orice fel pentru că am început să ne obișnuim zilnic cu sunetul sirenei de avarie.

Politic, este bine. Din toată hărmălaia, fiecare înțelege ceea ce știa deja. Cetățenii își consolidează propriile convingeri. Peneliștii sunt mai peneliști, pesediștii cred în pesediști, Victor Ponta poate să spună orice pentru că le zice bine dacă vorbește când Marcel Ciolacu tace. Fiecare își consolidează propriul bazin electoral, deci există eficiență politică. La o analiză mai atentă, în realitate nu se întâmplă mai nimic. Măsurile economice se lasă așteptate, alocațiile și pensiile sunt de un an analizate, acceptate, respinse, crescute și scăzute, dar rămân la fel și fiecare are dreptate pentru partida lui.

Unde este problema? Cine își asumă legea carantinării si izolării? Nimeni! Fiecare actor politic a făcut la ea câte ceva. Ori în punctele în care avea interese precise, ori atât cât să nu se spună că nu a luptat și nu s-a implicat. Dacă iese bine și-o asumă, dacă iese prost sunt de vină ceilalți. Iar mai nou acțiunea politică este dictată de comentariile de pe facebook la deciziile anunțate, de reacțiile din presă și, bineînțeles, de efectele imediate din sondajele de opinie. Mai nou, avem ziua și sondajul, de te întrebi dacă le curge nasul, ceea ce oricum începe să aibă conotații penale, câți politicieni vor îndrăzni să scoată batista înainte să posteze pe facebook ce intenționează să facă și să știe pe ce reacție mizează.

Din gândire, în răzgândire și tot așa…Când spune numai ce vor oamenii să audă, care e rostul omului politic?  O cutie goală asigură un bun ecou, dar nu vă așteptati ca, frustrat sau furios, cetățeanul să nu o lovească cu piciorul când îi iese în cale.

Avem o economie bolnavă. Avem o educație bolnavă, instituțiile de cultură sunt muribunde și nici biserica nu se simte prea bine. Pastilele sunt amare, iar uneori tratamentele sunt invazive, chiar chirurgicale. Românii au nevoie de rețetă. Vor soluții și nu cred în povești de adormit copii. Nu sunt proști, cum le place unora să creadă.

Oricare dintre oamenii politici din prima linie, dacă-și asumă o cale pentru România, cu decizii unele plăcute, altele dureroase, dar coerente și ASUMATE, va deveni lider politic și va coagula susținerea publică. Doar trebuie să aibă curajul de a spune ”gata” fugii de responsabilitate. Cine nu crede poate să ia aminte la experimentul Traian Băsescu. Fostul președinte a dus țara pe coclauri, a tăiat salarii, a instituit republica procurorilor, a făcut o sumedenie de trăznăi, una mai mare ca alta. A stat 10 ani în fruntea statului. Cum a reușit? Și a asumat personal deciziile, drumul. Și marinărește spus, corabia trebuie să taie valurile, când se lasă purtată de valuri șe răstoarnă. Din păcate pentru noi, Traian Băsescu a dus România într-o insulă a piraților.

Cu siguranță, există și bune intenții în politică. Doar că lipsește curajul asumării unui program, unui set de decizii, asumării responsabilității soluțiilor propuse. Nimeni nu se mai bate pentru ceea ce crede? Sau nimeni nu mai crede în nimic cât să reziste la critici și să meargă mai departe, sa ia decizii, să le prezinte și să lupte pentru ele?

Cine va îndrăzni să răspundă oamenilor, dar să le spună, cu sinceritate, și ceea ce vor și ceea ce nu vor să audă, dar va trasa o cale pe care să și-o asume, acela se va impune. Cine va lua decizii, va răspunde criticilor deschis, va da dovadă de consecvență și curaj, acela se va impune.

Asumarea deciziilor dificile, când nu există unanimitate, este esența politicii, dar politicienii nu mai au obiective.