Ministrul industriilor, Virgil Popescu, anunță într-un interviu, acordat Știripesurse.ro, că până în 2030 se vor închide minele din România.
Ce vor face cei peste 4.000 de mineri?
În urmă cu 24 de ani, statul român nu mai avea bani să-și susțină deficitul bugetar. Reprezentanții Fondului Monetar le-au indicat oficialilor statului român să ia mai întâi bani din bănci private și apoi să îi adreseze Fondului o scrisoare de intenție.
Dobânda era ucigătoare. Cu toate acestea, Banca Mondială a cerut un Plan de Reformă. Și a impus guvernului de atunci restructurarea domeniului minier, printre altele.
În Valea Jiului lucrau peste 80.000 de mineri.
A urmat PSAL l și PSAL 2, ambele în valoare totală de 700 de milioane de dolari, bani dați împrumut, nu nerambursabili, pentru restructurarea domeniului energetic.
Aproape 70% dintre mineri au ieșit din șut și din viața de minier cu “Ordonanța.” Adică au primit 18 salarii compensatorii. Așa s-au dublat prețurile la electrocasnice în zonă.
Ulm Spineanu, ministrul reformei, îi încuraja pe cei rămași fără serviciu să cultive căpșuni.
Banii primiți de la stat au reprezentat un balon de săpun pentru bugetele costelive de atunci ale minerilor. Văzuți cu bani grămadă și-au îndestulat frigiderele, luate noi și au umplut parcările cu mașini luxoase.
După un an, doi, mulți bărbați în putere au luat calea pribegiei. Au plecat la muncă în străinătate. Populația s-a rarefiat, doar grijile au rămas aceleași.
Iată că după 24 de ani, ministrul Virgil Popescu, cel care nu cunoaște problemele marilor investitori veniți în zonă, la acea vreme (deși se laudă că ar fi trecut și pe la țărăniști n.a.) se repede să comită aceeași greșeală cu a guvernelor Ciorbea și Radu Vasile. Să le dea înlesniri antreprenorilor sau corporațiilor multinaționale pentru plata taxelor și impozitelor.
Deși provenit din apropiere, ministrul Popescu se pare că nu știe pățania primarului din Anina, care a adus mai mulți investitori – pentru a construi o serie de fabrici de producție de utilaje – și s-au trezit, cu toții, că minerii nu au chef să lucreze pentru un salariu mai mic decât cel pe care-l aveau înainte.
Din toate studiile de după PSAL 1 și PSAL 2 s-a arătat evidența: reconversia profesională nu a fost posibilă în Valea Jiului.
Iată că după mai bine de douăzeci de ani, vine un ministru liberal și persistă în greșeală, anunțând emfatic că va face o tranziție justă. O formă fără fond.
În rest, susține că ministerul a antamat o serie de discuții cu investitorii, dar datele din cauza non-disclosure-ului, englezism de țâfnă ministerială, nu poate oferi mai multe amănunte.
Un alt mare văzduhist din Parlamentul European, Siegfried Mureșan, tot liberal, a vorbit la un moment dat despre autostrăzi digitate și de hub-uri inovative în Valea Jiului.
Partidul Social Democrat, care se revendică dintre apărătorii clasei muncitoare, nu are până la această oră niciun punct de vedere exprimat, cu referire la “tranziția justă,” din care minerii ies mai săraci și mai năpăstuiți.
Un experiment de minerit profesionist, bazat pe ultimele tehnologii, s-a încercat la Roșia Montană, dar statul român a aplecat urechea la protestele din stradă, stipendiate de jucătorii de la bursă, care-și încolonau cifrele de pe tablourile de profit, în funcție de cum se mai încolonau mărșăluitorii.
Un act ratat. Și acum pe mineri îi paste o “tranziție justă.”
Mai mare bătaie de joc, nici că ar fi posibilă.
