La finalul zilei în care Victor Costache și-a dat demisia concluzia multor liberali a fost că de vină este lipsa de …solidaritate a PSD. Criticile social-democratilor ar fi cele care sabotează lupta cu epidemia. Iar PSD a stat cel mai mult la guvernare și nu a reformat în mod real sistemul sanitar. Observație corectă, doar că nu are cine să ridice piatra. Nici măcar USR, puternic implicat în concurența pe piața medicală, chiar dacă nu a fost la guvernare.
Cu doar o zi înainte, din plină reuniune a Comitetului Executiv, presedintele PSD, Marcel Ciolacu, lansa un avertisment: colegii erau nemulțumiți de poziționarea… prea constructivă. Responsabilii din teritoriu puseseră umărul la treabă, dar Guvernul Orban întârzia dotarea spitalelor cu echipamente și produse de strictă necesitate. Mai mult, schimbările și numirile în funcție dominau activitatea guvernamentală. PSD a propus 5 proiecte de legi impuse de noile realități economice, dar liberalii au preferat pe tăcute să copieze agenda fără nicio dezbatere constructivă. Ba, dimpotrivă, mulți dintre ei neangrenați în lupta cu coronavirusul se întreceau în figuri de stil și glumițe ieftine cu Victor Ponta.
Starea de urgență permitea din prima clipă achiziții directe, dar ele presupuneau asumarea la vârf a contractelor respective. Premierul Ludovic Orban a preferat o altă abordare. A cultivat conflictul, a sugerat decizii cu o obscură fundamentare pecuniară și a așteptat să-și elimine adversarii prin tehnica țapului ispășitor. Ludovic Orban rămâne cu mâinile curate, iar publicul dezbate intens conflictul dintre Victor Costache și fostul său subordonat, Nelu Tătaru. Când dezbaterile publice se apropie nepermis de mult de vârful ice-bergului atenția se mută pe principalii adversari politici: PSD este vinovatul de serviciu! PSD ca partid, generic, căci, luati în parte, social-democrații se împart și ei în două categorii bine delimitrate: băieții buni,cărora li se dau contracte sau funcții de decizie cu vizibilitate minimă și căstiguri maxime, și băieții răi care se apucă să lupte pentru România și strică harta cutumelor financiare. Cei din prima categorie sunt necunoscuți publicului larg. Rămân în spate și alimentează discret dirijorii politici ai complicităților.
Ca să înțelegem cum funcționează lucrurile e suficient să evidențiem rolul de trompetă politică jucat de Victor Ponta. Cu un partid de buzunar, incapabil să determine evenimente politice majore, Ponta critică dur, 24h din 24. Ponta creează climatul de discordie și politicianism de care Ludovic Orban are nevoie pentru ca liberalii să nu și permita să -și ia la întrebări proprii reprezentanți.
Criticile dure au un dublu efect: întăresc solidaritatea internă in echipa guvernamentală și blochează proiectele politice serioase, constructive. Astfel și-au găsit Victor Ponta și Ludovic Orban suflul comun: eliminarea lui Victor Costache. Care a fost greșeala majoră a ministrului Sănătății? Solidaritatea cu primarul Capitalei, Gabriela Firea. În sectorul 2 din București e un focar al epidemiei și este de-a dreptul criminal să semeni discordia socială cum fac liberalii între bucureșteni și suceveni. Indiferent de culoarea politică, Bucureștiul prezintă un risc semnificativ de înroșire.
Câtă vreme proiecte comune capabile să mobilizeze energii multiple se lasă așteptate, solidaritatea e solidaritatea de turmă în fața unei amenințări externe. Iar Victor Ponta, amenințat cu ieșirea din politică pe ușa din dos a corigenților la pragul electoral, acceptă rolul de bau-bau. În plan secundar, acțiunile premierului Colectiv (care parafrazează fără să clipească replici din scenariul în care a testat pe propria piele rolul de victimă!) anulează atitudinile constructive. Declarațiile dure ale lui Victor Ponta subminează curentele moderate, abordările democratice, vulnerabilizează liderii non-conflictuali, orientați către dialog și colaborare, poziție asumată de PSD de la izbucnirea epidemiei. Lipsa de performanță a echipei guvernamentale și demagogia lui Victor Ponta condamnă România la o politică redusă la nivelul confruntărilor dintre galeriile de fotbal.
Solidaritățile născute din marile emoții colective devin complicități în afara unor proiecte de țară. Ele pornesc dintr-un elan sincer și altruist. Dar fără identificarea intereselor superioare, fără un proiect concret, fără un plan care să descătușeze entuziasmul popular și în care oamenii să vadă binele comun dincolo de vorbe goale, solidaritatea devine o naivitate pentru unii sau o înșelătorie pentru alții.
Proiectele politice de anvergură întârzie.. Un proiect de țara nu se reduce la 5 legi pentru România. Dacă Marcel Ciolacu crede în solidaritate și responsabilitate si vede nevolnicia liberală nu are decât să vină nu cu soluții punctuale, ci cu programul de guvernare care lipsește actualei echipe guvernamentale. Să joci ”la fentă” nu înseamnă decât arareori să dai gol. Premierul Ludovic Orban fie că doar atat vrea sau doar atat poate nu face decât să solidarizeze în jurul frustrărilor politice. Iar la Cotroceni e liniște! E o liniște care-ți dă fiori oricât de pozitiv încerci să abordezi lucrurile. E liniștea care amemimță să sune a gol…
Mă întreb și acum ce declarație a președintelui Marcel Ciolacu ar fi fost o dovadă de solidaritate. ”Ghinionpentru domnul Costache! În cele din urmă, îi va prinde bine pentru cariera profesională. Iar domnul Orban, chiar îl înțelege!
PNL și electoratul său s au supărat pe PSD. Încearcă să câștige capital politic in criza coronavirus.Să facem un exercițiu de imaginație și să identificăm împreună reacția unui partid realmente solidar cu colegii liberali!
Care era reacția dezirabilă din partea PSD?
