În vara lui 2o12, un procent covârșitor dintre români cerea suspendarea președintelui Traian Băsescu. Referendum reușit, suspendare eșuată. Cu o largă coaliție social liberală instalată încă din primâvara lui 2012 la Palatul Victoria, după debarcarea lui Mihai Răzvan Ungureanu din fruntea Guvernului, PNL și PSD au obținut în decembrie 2012 o susținere de aproximativ 60%. În alianța reprezentată la vârf de Victor Ponta și Crin Antonescu își puneau mulți români speranța. A fost unul dintre rarele momente când se putea trece la o modificare a Constituției, date fiind blocajele și disputele repetate.Se putea face reformă. Privind retrospectiv, nu s a rezolvat nimic din problemele politice de fond. Ceea ce s a reușit a fost cea mai puternică lovitura dată de la vârf PSD, PNL și electoratului furios la adresa terminatorului politic hidos nășit de Traian Băsescu. A fost o evoluție aleatorie a evenimentelor? Lectura unor însemnări ale sociologului Vasile Dâncu, datate, 16 decembrie 2012, adica fix la o săptămână după alegerile parlamentare care dădeau USL 60% din voturi, sunt grăitoare. Astăzi se vede clar cum gândurile lui Vasile Dâncu au făcut istorie. România a trecut prin deciziile politice care în 16 decembrie 2012 erau în mintea acestui om. Este cu atât mai important acum, când același Vasile Dâncu vine în PSD cu ideea alianței cu Pro România lui Victor Ponta. Într un moment în care sistemul politic evoluează către o formula simplificată, bipolară, capabila să aducă mai multă eficiență și să reducă posibilitatea manevrelor de culise și loviturilor subterane prin intermediul unor partide de buzunar.
Sociologul Vasile Dâncu le oferă românilor certitudini într o lume a incertitudinii. Oferă măsurători exacte, cifre, ceea ce pentru mulți echivalează cu adevărul absolut. In realitate, noțiunea de opinie publica este cea mai mare capcana pentru democrație. Opinia publică nu este o realitate, este o construcție. Până la Walter Lippmann să lecturăm împreună ce pregătea sociologul Vasile Dâncu imediat după scrutinul din 2012. Reproducem din volumul “Triburile. O patologie a politicii românești de la revoluție la generația Facebook”, apărut în 2015, la Editura Școală ardeleană, Cluj Napoca.
Pag. 249
O tensiune artificiala care a marcat lipsa temelor de campanie
Războiul pentru nominalizarea lui Ponta a primit aspectul unei bătălii dintr o luptă decisivă pentru România. (…) Psihoza colectivă provenea însă din faptul că oamenii asociau simplist victoria lui Ponta cu eliminarea lui Băsescu. Nimeni nu se gândea totuși că promovarea lui Ponta ca premier nu înseamnă în mod obligatoriu și eliminarea lui Traian Băsescu. Scandalul care va începe în scurt timp va fi tocmai descoperirea acestei realități: Ponta ca premier va fi obligat să coabiteze cu Băsescu, ceea ce va lua forma unei adevărate trădări și reacțiile vor fi ceva de genul: vrem votul înapoi, noi nu am votat cu USL pentru ca Băsescu să rămână viu! (…)
O problema viitoare va fi tocmai această tensiune exagerată amorsată in campanie și care va face ca orice gest de conciliere și coabitare din partea lui Ponta și Antonescu să devină gest sinucigaș, fiind taxat de opinia publică drept trădare. (…)
Evident, Antonescu nu o să și asume cu voioșie înțelegerea cu Băsescu și Ponta va rămâne drept țap ispășitor, cel care trădează. De fapt Ponta este condamnat să trădeze, căci este cel care și a asumat guvernarea și nu poate continua criza la nesfârșit, chiar dacă postura de luptător cu Traian Băsescu este cea mai avantajoasa postura politică în care a fost vreodată.
Războiul cu Traian Băsescu îl va duce mai departe, dar cu alte mijloace și nu cu tot poporul după el. Suoralicitarea conflictului și incompatibilității dintre Traian Băsescu și USL a creat o mare dificultate pentru toți. Băsescu a făcut același lucru, dar el este un actor politic aflat la final de traseu politic. (…) Ceea ce nu au înțeles, dar sper să înțeleagă liderii politici din toate taberele este un adevăr pe care îl știe orice om cu experiență: după ce s au închis urnele, avem o altă realitate. Nu mai sunt dependenți prea mult de trecut, contează mai puțin ce ai spus înainte, contează prezentul și mai ales viitorul.
Trecerea de la logica de război la logica de construcție și de pace nu va fi ușoară. În spațiul politic au rămas mai mult războinicii, iar ei se adaptează mai greu la societatea civilă. “
