Protestele au împânzit planeta. Iar sentimentul dominant este nedumerirea. Desigur, mulți dintre observatori văd evoluțiile desfășurate în avans și vorbesc de anarhie sau de o nouă ordine mondială. Dar în spatele lor au început să se întrevadă mize politice pentru încleștarea din stradă. Să fi cuprins febra competiției dintre Joe Biden și Donald Trumpîntreaga planetă?
Cel puțin România freamătă de alegerile prezidențiale de la Washington. ”Greșelile” lui Donald Trump sau contra-argumentele la o reînnoire a mandatului sunt mai frecvente decât evaluarea deciziilor președintelui României, Klaus Iohannis. Preocuparea este firească în condițiile în care alegerile de peste Ocean au consecințe planetare. Cel puțin suspect este partizanatul, îndârjirea de care dau românii dovadă. E ceva în polemicile dâmbovițene din febrilitatea cu care galeriile sportive testează scandările cele mai provocatoare.
Să fie Cristofor Columb sau Winston Churchill cei care înclină balanța? Cum s-a ajuns de la un abuz al poliției din Minneapolis în Piața Parlamentului de la Londra? Este un spectacol grandios această încleștare și magnetizați de lupta dintre gladiatori riscăm să uităm de noi. Căci valul revoluțiilor neo-marxiste pornit din SUA nu este o mișcare pur electorală. Nu mizele de moment sunt cele care contează. Este un tsunami care sterge reperele istorice ale lumii noastre. Interesant este cum o lume întreagă se întreabă ce vor contestarii și nu realizează că ea însăși este pusă sub semnul întrebării.
O învățătură creștină ne amintește că nimeni nu este fără de păcat. Nici măcar sființii canonizați nu ridică astfel de pretenții. Apostolul Pavel a fost la un moment dat fruntaș al persecuțiilor anticreștine. Înțeleptul Solomon s-a lăsat rătăcit de femeile străine. La noi, Ștefan cel Mare, ctitor de mânăstiri, nu a dus tocmai o viață de înfrânare.
Eroii sunt oameni, nu lipsiți de păcate, ci capabili de fapte mărețe. Statuile lor glorifică realizările de care au fost capabili și sunt aduceri aminte pentru înaintași. Și, mai mult decât orice, sunt repere pentru comunitățile respective. Nu este vina eroilor că pentru cel puțin unii dintre oameni au devenit idoli. Iar a demola statuile nu ii ferește pe oameni de destinul repetabil al istoriei, ci doar perspectiva de a ține cont de lecțiile istoriei și de a deveni mai buni se pierde.
Civilizația euro-atlantică este crescută pe temelia milenară a imperiului roman. Este o civilizație care-și glorifică eroii de război, cuceritorii pervertiți în civilizatori. Dar demolarea statuilor nu alungă războiul, nu oprește sclavia,pe care o regăsim din antichitate până la utilizarea muncii forțate în ferme din zilele noastre.
Cea mai mare autoamăgire a zilelor noastre este credința că firescul, normalul se impune de la sine, rezistă în mod natural. Mișcările neo-marxiste ne spun însă că totul este relativ și devine pură ideologie. Omenirea pare să intre în perioada Saturnaliilor istoriei sale. Împărații au fost asasinați de sclavi, sclavi îmbătați de plăcerea de a sta fie și o clipă pe soclu.
Să privim în propria ogradă și să luăm aminte! Minerii,care au avut curajul în 1977 să-l înfrunte pe Nicolae Ceaușescu, se sting tăcuți în Valea Jiului. Păcăliți, folosiți, ațâțați, minerii sunt acum uitați. Cei câțiva, care mai sunt încă mânjiți de funingine, ar striga și ei ”Black lives matter!”, dar nici chiar PSD nu se obosește să le arate așa ceva, nici măcar în an electoral. Iar un politician cu vechime de 30 de ani în profesie vrea să înceapă o nouă ”Golaniadă”. Iată politica fără istorie!
