Avem un premier care face și nu tace. Și o Opoziție care vorbește și abia apoi gândește. “Fapte, nu vorbe!” Este sloganul unanim al unei Opoziții dezbinate și somnambule care n-a înțeles că ea nu poate decât să țipe, să declame, să critice și că vorbele sunt principalele ei arme. În vreme ce guvernarea e condamnată să facă, vom vedea dacă face și bine ce face.
Raportul dintre Putere și Opoziție este extrem de dezechilibrat, iar neputința de a înjgheba o alternativă la asumarea răspunderii Guvernului indică un handicap cronicizat. La fel și modul infantil de contestare din partea oamenilor lui George Simion care au rămas la nivelul galeriilor de pe stadioane.
Ceea ce se profilează la orizont este o Putere hiperbolizată și un Marcel Ciolacu hipermediatizat și neatent cu saturația publicului. Slăbiciune previzibilă după o perioadă îndelungată în care PSD s-a obișnuit să fie tratat ca un ciumat de către presă. Încep deja să apară materiale de tip odă sau non-evenimente, dar schimbarea de registru este abia la inceput și din fericire pentru el, sensibilitățile histrionice sunt străine liderului social democrat. Marcel Ciolacu este până acum cel mai potrivit
lider să nu cadă în plasa cântecului de sirenă al presei.
Lupta pentru putere se dă în realitate în rândurile Puterii și termenul îndepărtat de judecare a constituționalității “echității fiscale” arată că marii jucători vin din afara instituțiilor formal implicate în competiția electorală.
Sursa: Realitatea Din PSD
