Coronavirusul a făcut din INCERTITUDINE cuvântul cheie al timpurilor noastre. Economiile, alianțele internaționale, sistemele financiare se zgâlțâie și este greu de înțeles către ce ne îndreptăm. E bine de subliniat că ne îndreptăm către ceea ce vrem să construim, că viitorul e proiectat de oameni și devine realitate prin oamenii care acționează cu tenacitate în direcția urmărită. Cu tenacitate și putere de convingere.
Din păcate, României îi lipsește și la această oră un proiect de țară, o proiecție pe termen mediu măcar. Actuala Putere nu are nici măcar niște ținte rudimentare, dar în jurul cărora să încerce să coaguleze suportul public și politic. De aici și indisponibilitatea la dialog și cooporare. Pur și simplu, Puterea liberală este un serviciu mobil de urgență, reanimare și descarcerare. Un echipaj extenuat de problemele care apar de unde și când te aștepti mai puțin. Problemele fac agenda publică și premierul, Ludovic Orban, încercănat și palid, aduce din ce în ce mai mult cu un șef de secție de terapie intensivă. Un medic enervant care le vorbește aparținătorilor de costul exorbitant al tratamentului, dar nu suflă o vorbă dacă are soluții să scoată bolnavul din comă.
Guvernanții reacționează la probleme pentru că nu au un plan, un proiect în fucție de care să-și proiecteze activitatea. Cu sentimentul că nu mai ies din gardă, se simt tracasați de presă în loc să bage de seamă că se lasă de bunăvoie purtați de agenda media pur și simplu pentru că nu au altceva mai bun de făcut.
Cu pandemie sau scăpați de contaminare, suntem pe final de mandat parlamentar și alegerile bat la ușă. Fără un consens politic minimal, tot ce se zidește astăzi se năruie mâine. De unde acestă încăpățânare tribală? Partenerii externi, orice potențial investitor, instituțiile internaționale au nevoie de predictibilitate. Oamenii de afaceri autohtoni sunt din ce în ce mai agitați și îngrijorați de politica de pe o zi pe alta.
Nu e nevoie de soluții minune. Nu așteaptă nimeni miracole. Pur și simplu, cei mai mulți dintre români susțin consultarea si dialogul politic pentru o minimă garanție că ce se decide în 2020 vara nu va fi schimbat în 2021 iarna. Altfel spus, să nu schimbăm recolta până să ajungem cu ea în cămară. Mai ales că a fost an secetos!
Cei mai mulți dintre români vor soluții și pace socială. Cei mai mulți. Pentru că se afirmă din ce în ce mai zgomotos o parte care vrea să smulgă perfuziile bolnavului pe motiv că în loc de tratament primește tranchilizante. O soluție radicală și explicabilă doar printr-o furie scăpată de sub control.
Suspendări, moțiuni, proteste sunt de luat în calcul doar după ce vom ști cu claritate ce urmează. Are cineva tratamentul, rețeta? Altfel acțiunea propusă seamănă cu bărbatul obosit, venit de la muncă și nemultumit de mâncarea soției și care aruncă dulapul cu veselă pe fereastră. Își răcorește furia acumulată înainte de a ajunge acasă și își cheltuiește salariu pe alte oale și tacâmuri. Dacă mai vrea supă o face cu banii luați cu împrumut de la vecin.
