Dacă pe scaunul marelui liberal Pache Protopopescu, cel care potrivit legendei ar fi reușit să-l convingă pe omologul său francez să doneze 80 de saci de monede de aur, numai ca Bucureștiul să se intituleze Micul Paris, s-a așezat nu demult Nicușor Dan, un bărbat care n-a construit nimic în viața lui, pe cel al marilor Brătieni, Sturdza sau I.G. Duca s-a pus moț Cîțu, poreclit “Mâțu,” de către maestrul Ion Cristoiu.
O adevărată (in)voluție, grație lui Klaus Iohannis, un altfel de neamț decât “Făuritorul de țară,” Regele Carol l.
Dacă Ion I.C. Brătianu l-a adus din Germania pe nepotul lui Napoleon al lll-lea, din marea familie nobiliară a singmaringerinilor, von Klaus l-a scos de nicăieri pe Florin Cîțu, fiul unei țiitoare din vâlcelele Olteniei.
Diferența dintre întemeietorii statului național modern și țucalarii noii împărătese a Germaniei e atât de mare, cât certitudinea că bunicii ideologici ai useriștilor de azi l-au ucis pe marele istoric Gheorghe Brătianu.
După 80 de ani, la Palatul Parlamentului s-a făcut nuntă mare. Ce era practic imposibil pe timpul lui Gheorghe Mârzescu, primul jurist și om politic din lume care a interzis celulele comuniste, prin lege, devine azi de-a dreptul o extravaganță. Bastardul liberal ia în căsătorie pe nepoata Anei Pauker.
Nepoții torționarilor de la Sighet siluiesc măriuca liberalilor și Tilișcă n-are nimic împotrivă.
Se spune că Brătianu obișnuia să meargă prin liceele bucureștene și să le spună trei fraze elevilor. Toate, legate de datoria față de țară și de virtuți.
Astăzi, Tilișcă poate să-l ducă pe Cîțu, prin licee, dar mi-e teamă că-l vor chema băieții la vreun joint.
Pentru a fi mai puternic, Ion C. Brătianu, i-a chemat alături pe Eugeniu Carada, Eugen Stătescu, Dimitrie A. Sturdza. Vă dați seama că un inginer ca Anghel Saligny nu a prins un post în administrație?
La transporturi, guvernul lui Iohannis nu a invitat un constructor de poduri, ci fiul unui moștenitor al securității, Cătălin Drulă.
la Ministerul Economiei, noul Madgearu e Claudiu Năsui, tot un fiu de nabab al sistemului ceaușist.
Dacă acum zece ani, Cristian Ghinea cără geanta trimisei lui George Soros la București, acum și-a împlinit misiunea. E pe post. Conform fișei.
Pentru ca Don Nic Voiculescu, tartorul banilor pe medicamente, să fie împlinit, i s-a pus nepotul să dijmuie 6% din PIB, ca ministru al sănătății.
Cine poate fi altcineva la Justiție, decât unul care oricând poate fi șantajat pentru adeverința de nebun, luată pentru a pune mâna pe o garsonieră. Prin astfel de uretre, sistemul va micționa pe judecători.
Unul ca Ciprian Teleman nu s-ar fi putut califica nici măcar la stadiul de personaj al operelor lui Caragiale. Săracul de el, ai milă Domne de noi.
Bastarzii Securității, acea forță care l-a ucis pe cel ce putea deveni cel mai mare istoric al Românilor, Gheorghe Brătianu, conduc azi jumătate de guvern.
Cineva a numărat că ar fi doar un liberal și jumătate în tot guvernul actual, căzut la negocieri ca Vandra pe centură, după o sesiune la capra podului.
Coposu avea să dea o definiție scurtă pentru doi mari oameni politici români: “Românii le-au fost recunoscători lui Ion C. Brătianu pentru ce a reușit să facă și lui Iuliu Maniu, pentru ce ar fi putut să facă.”
De ieri, românii sunt fericiții posesori ai unui cuier pe post de prim ministru.
Cîțu va fi recunoscut pentru ce n-a reușit să facă, fără a se împotrivi jafului pus la cale de Don Voiculescu, unchiul, înscăunat prin reprezentant pe scaunul lui Carol Davilla.
Săracul Anghel Saligny n-a prins nici acum un post guvernamental.
În eseul meu, Anghel Saligny e portretizarea tânărului studios, plecat cu greu la școlile de afară și întors în țară cu un program de modernizare, nu de jaf, ca ombilicii de azi de la sănătate sau de la economie.
Pentru alegătorii lui Drulă & comp, Anghel Saligny nu e decât un nume de liceu.
Vă dați seama că dacă s-ar mai întoarce istoria, iar Regele l-ar închide pe Ciucă în camera de timbre, ar plesni fișierul și nu ar mai fi necesară execuția din livada cu piersici pentru miliardele date pe ferraille?
Marius Ghilezan
