Marcel Ciolacu muncește. Și chiar muncește din greu. Cu mult mai mult decât se vede la televizor. Clientela de partid mai mult îl încurcă decât să pună umărul la treabă. Partenerii liberali trag în toate părțile și riscă să răstoarne căruța. Până și structurile discrete vor să se reinventeze și îl tratează ca pe deținătorul Puterii absolute în România, ceea ce nu este corect.
În acest mediu confuz și difuz, orice ai face se vor repezi toți să critice. E singurul mod pe care îl văd de a-și face loc pe ecran și nu există greșeală mai mare din partea administrației decât să vorbească cu contestatarii în loc sa mențină comunicarea cu cetățenii. Românilor, bucureșteni sau clujeni, trebuie să li se adreseze Marcel Ciolacu, nu să se piardă în șuete cu Nicușor Dan, un primar cu mâinile din ce în ce mai înghețate. Ceea ce premierul a și făcut spre disperarea Domnului Nimeni de la Primăria Capitalei, cu care nici măcar administratorii de bloc nu merită să-și piardă timpul și să vorbească. Pentru că, la final, nimic nu se întâmplă. Este și motivul pentru care Domnul Nimeni se auto-propune drept candidat al Dreptei. Cineva care nu reprezinta pe nimeni poate să-i reprezinte cu brio pe toți într-o lume în care doar spectacolul grotesc al dării în stambă contează..
Revenind la Marcel Ciolacu, este remarcabil că a înțeles extrem de bine că cea mai gravă eroare politică sunt războaiele inutile și fiecare pasăre pe limba ei piere. Dacă și-ar fi făcut o țintă din președintele, Klaus Iohannis, poate că nimeni n-ar fi remarcat cât de singur este la Consiliul European. Ba, dimpotrivă! Psihologia de turmă i-ar fi îmboldit pe liberali să facă roată în jurul lui Klaus Iohannis. Pe care il combate Mihai Răzvan Ungureanu, fostul șef al SIE și premier, în căutarea unui șef de stat care să-l facă să verse o lacrimă. De ce vrea rolul de bocitoare MRU? O lacrimă merită să vărsăm, noi, românii, pentru ce iese din urna de vot după ce alegem la maximă turmentare…
Sursa: Realitatea Din PSD
