Au fost vremuri când partenerii strategici trans-atlantici sau europeni găseau cu greu România pe hartă. Mai de grabă se găsea câte un rost de business și mai venea câte un nou ambasador.
Există un globalism organic, rezultat din evoluția tehnologică și socială, cu care nici Don Quijote nu s-ar lua la trântă. Astăzi avem un război armat în Ucraina și economic, cel puțin la nivel european, și România contează. Contează în lanțurile de aprovizionare, în sistemul de alianțe și în deschiderile pe care le oferă. Rezultatul va fi că următoarele alegeri ar putea fi jucate la scara continentală și că un set de baroni locali nu mai e suficient ca să-ți faci loc în sistem. E nevoie de înțelegerea jocurilor geopolitice și de o așezare pe harta dezvoltărilor viitoare. E nevoie să știi modelările ascunse în diverse laboratoare și, mai ales, să-ți proiectezi propriile interese și să te prinzi în hora negocierilor. Atacurile interne că președintele isi negociază un job sau că serviciile de informații sunt prea implicate în politica dâmbovițeană sunt pistoale cu apă lipsite de importanță. Negocierea unui post la NATO îti relevă toată plaja de interese și da, să vrei înseamnă să stai la masa puternicilor zilei. Este și motivul pentru care bursa zvonurilor prezidențiale s-a încărcat cu oamenii cu greutate externă de care decidenții interni nu pot să nu țină seama dacă vor să conteze. O modelare externă are nevoie să-și testeze acceptabilitatea în plan intern. Asa cum nevoile și aspirațiile interne nu pot fi satisfăcute fără o susținere în plan extern. Să încetăm cu stilul prostesc al comentarilor și îngrijorărilor că ni se impun soluții din afară și nu avem ce face!. Ni se vor impune, dacă noi nu avem nicio propunere, nu avem un proiect propriu. Dacă rămânem cu proiectul de țară la nivel de slogan, vom face educație doar în mapa lui Sorin Câmpeanu și economie doar în încercările de a-l disloca pe Adrian Câciu. Deschis competiției interne, PSD poate juca proiecte alternative si poate realmente decide. Rămas la dispoziția unui singur om, PNL poate face la alegeri totul întrucât acum nu face nimic. Este falsă teoria ca fiecare dintre cele două partide din Coaliție vorbesc și acționează pentru propriul electorat. PSD proiectează o linie ideologică, PNL doar își exersează sensibilitatea la semnalele venite din Dealul Cotrocenilor. Ar putea marșa pe prezidențiale odată cu alegerile pentru Parlamentul European, cum ar vrea Laura Codruța Kovesi și mare parte dintre actualii ocupanți ai fotoliilor de la Bruxelles, sau odată cu localele, cum ar vrea Klaus Iohannis, conștient că primarii sunt mai întâi aleși locali și abia apoi reprezentanți ai partidelor în teritoriu. Dar în spatele lui Klaus Iohannis să fie oare Klaus Iohannis? Și dintre cei care cred că sunt cine este cu adevărat? Cert este că la următoarele alegeri se face politică mare și aranjamentele pe șervețelul de la colțul mesei din Dorobanți vor fi frunze în vânt. Politica mare abia acum începe și de ea depinde pacea noastră cea de toate zilele!
Sursa: Realitatea Din PSD
