Jurnalista Ana Maria Păcuraru a stat de vorbă cu ambasadorul Statelor Unite ale Americii, Darryl Nirenberg. Cu ocazia aniversării a 250 de ani de la fondare, oficialul a decis să-și petreacă timpul pe teritoriul țării noastre. Interviu exclusiv marca Realitatea PLUS.
Ana Maria Păcuraru: Excelență, știu că ați vizitat Galeria Părinților Fondatori și ați văzut cum totul prinde viață grație inteligenței artificiale. De asemenea, ați întâlnit acolo un român care v-a povestit despre libertatea sa dobândită în urma revoluției din România. Cum v-a apărut în ochi această combinație a celor două, ce e mai bun din ambele lumi?
Darryl Nirenberg, ambasadorul SUA în România: Ei bine, apreciez foarte mult întrebările. A fost un eveniment remarcabil din timpul mandatului meu. M-a făcut să înțeleg cât de prețioasă este libertatea, pentru că aici sunt atât de mulți oameni care au trăit fără libertate și care au făcut același gen de sacrificii pentru a-și câștiga libertatea, așa cum au făcut-o și Părinții Fondatori ai țării noastre. Și se vede acest lucru la poporul român, în politicile acestei țări: înțelegerea faptului că țările sunt puternice atunci când oamenii sunt liberi.
Ana Maria Păcuraru: Având în vedere că România a fost ultima țară din Pactul de la Varșovia care s-a eliberat de comunism și a făcut acest lucru împotriva unuia dintre cele mai brutale regimuri din bloc, dumneavoastră făceați parte din Comisia pentru Relații Externe a Senatului când s-a întâmplat acest lucru. Duceți-ne înapoi în timp. Unde vă aflați și ce înțelegea lumea despre România în acele zile?
Darryl Nirenberg, ambasadorul SUA în România: Apreciez foarte mult întrebarea. În 1989, făceam parte din personalul Comisiei pentru Relații Externe a Senatului. Și eram extrem de concentrați asupra a ceea ce se întâmpla aici, din mai multe motive. În primul rând, pentru că dictatura era extrem de brutală. În al doilea rând, pentru că nu exista același mișcare de reformă ca în alte țări din Europa de Est. Și, în al treilea rând, din cauza interesului senatorului alături de care lucram. Statul său avea legături cu România. Așadar, urmăream evenimentele cu o atenție deosebită și îmi amintesc și astăzi unde mă aflam când am primit telefonul prin care mi s-a spus că a izbucnit revoluția.
