Amăgitoarea susținere parlamentară și mandatul imperativ

România are guvern și românii au plecat liniștiți în minivacanță. Sperăm, că altceva ce putem face! E replica pe buzele celor care au blocat Valea Prahovei. E o relaxare binevenită înaintea celor două facturi la energia electrică pe care le aduce luna cadourilor împreună cu mirosul de Crăciun. Și cu muzica pe două voci. Gabriela Firea și Nicușor Dan. Adevărul este că, după marea reconciliere și cu Opoziție exhibiționistă și ocupată să se tăvălească pe covoarele imense de la Palatul Parlamentului, toată lumea se bate cu Nicușor Dan, fără să schimbe ceva din calculele la virgulă ale matematicianul.
Liniștea asta a adus-o în viețile românilor Armata în frunte cu generalul Nicolae Ciucă, investit cu un scor de 318 voturi pentru și 126 împotrivă, care l-a dezarmat complet pe Ionel Dancă, mâna dreaptă a  lui Ludovic Orban.. Ce Opoziție să mai faci în fața unui guvern cu o asemenea forță parlamentară?
O atitudine de politician căruia nu-i place istoria și care pare că nu a sesizat atenta supraveghere de care s-a bucurat votul de învestire a Cabinetului Ciucă. Pe care încrederea de care s-a bucurat la vremea lui Dacian Cioloș, investit cu 389 la 115 voturi ar merita să-l pună pe gânduri. Cu cât o majoritate este mai  dominantă, fără obiective clare și precise, cu atât crește probabilitatea divizării.
Cine se scoală de dimineață ajunge departe cu condiția să apuce pe drumul bun! Și să nu se rătăcească prin pădure asemeni predecesorilor. O pădure cât o țară! Mai avem țară? Dar pădure mai avem?

Sursa: Realitatea Din PSD