Jurnalistul și ziarul Liberatea pierd încă un proces în războiul cu Daniel Băluță, primarul de la Sectorul 4.
Coordonatorul editorial al ziarului Libertatea încasează o nouă înfrângere în instanță din partea edilului de la sectorul 4, Daniel Băluță, deși împotriva acestuia a declanșat în ultimii ani o amplă operațiune de compromitere, prin articole amendate și în trecut de magistrați. Judecătorii i-au dat dreptate din nou primarului, iar ziarul trebuie să-i publice punctul de vedere „în acelaşi format, aceeaşi grafică şi paginaţie” ca și textul pe care edilul în consideră ca fiind tendențios.
Se prezintă public ca fiind unul dintre cei mai importanți apărători ai adevărului, însă cel puțin în războiul fățiș și răutăcios pe care i-l poartă primarului de la sectorul 4, Tolontan a comis o nouă gafă, pe care judecărorii de la sectorul 2 i-au taxat-o. În data de 8 septembrie, magistrații de la sectorul 2 au desființat un nou articol publicat în ziarul Libertatea, pe care jurnalistul pare că și l-ar fi luat pe persoană fizică deși este doar un simplu angajat al trustului elvețian Ringier AG, articol în care publicația îi permite directorului de la liceul Șincai, Mircea Țeca, să inducă ideea că primăria și primarul din Berceni ar avea interese ascunse în procesul de consolidare a clădirii unității de învățământ. Pentru a pune lucrurile în ordine, judecătorii n-au primit argumentele „investigatorilor” ziarului Libertatea și au decis să-i oblige să publice punctul de vedere al primarului.
„Admite ordonanţa preşedinţială formulată în contradictoriu cu pârâţii S.C. Ringier România S.R.L., Tolontan Cătălin şi Radu Cristina, şi, în consecinţă, obligă aceşti pârâţi să publice punctul de vedere al reclamantului, până la soluţionarea definitivă a fondului cauzei ce formează obiectul dosarului nr.17184/300/2021, faţă de cele afirmate în interviul cuprins în articolul publicat la data de 02.09.2021, în publicaţia on-line Libertatea, sub titlul „De ce refuză directorul Colegiului Gheorghe Şincai predarea clădirii”, în acelaşi format, aceeaşi grafică şi paginaţie ca şi interviul în discuţie.(…) Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunţare”, au decis judecătorii.
Decizia magistraților nu doar că arată doar greșeli omenești ale jurnaliștilor, așa cum des și totodată greșit explică Tolontan încercând să justifice derapajele sale sau ale colegilor săi investigatori pe care i-a asmuțit asupra lui Băluță. În fapt, magistrații pun adevărul în drepturile sale, precum și deontologia jurnalistică, într-o Românie în care cu un singur cuvânt, oameni precum Cătălin Tolontan și acoliții săi pot distruge destine fără să clipească și fără să producă macăr o singură dovadă a veridicității informațiilor pe care le publică.
Iar acest lucru nu-l afirmă nimeni altcineva decât judecătorii care într-un alt proces, au obligat pe Tolontan și ziarul Liberatea să șteargă mai multe articole despre primarului de la sectorul 4.
În acel caz, magistrații i-au desființat munca și rețin, în esență, că în ciuda reputației sale de jurnalist de investigație, Tolontan n-a făcut nicio verificare a informațiilor publicate, n-a reușit să facă dovada niciunei presupuse conexiuni între edilul din Berceni și clanurile interlope la care a făcut referire de zeci de ori în articolele la adresa lui Băluță. Extrem de tăios, dar fundamentat legal, magistrații au explicat de ce au decis în dauna jurnaliștilor, iar explicația în mod clar nu înseamnă defăimare a profesiei așa cum au susținut de-a lungul acestui scandal Cătălin Tolontan și colegii săi, chemați acum la judecată de Daniel Băluță: „Raportat la probele administrate, instanța reține că în cauză, pârâții nu au făcut dovada existenței unei minime baze factuale cu privire la veridicitatea faptelor menționate în articolele indicate de reclamant în cererea de chemare în judecată”. Judecătorii au considerat de asemenea că articolele publicate de către Cătălin Tolontan și colegii săi cu privire la primarul sectorului 4 „nu sunt fundamentate pe un suport probator, intrând, în consecință, în sfera ilicitului civil, nebeneficiind de garanțiile prevăzute de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului”, și astfel, jurnaliștii „au depășit în mod nejustificat limitele libertății de exprimare, fiind încălcate pe cale de consecință drepturile reclamantului”.
