Conflictul dintre Rusia și Ucraina naște multe întrebări. Ce va urma? Vladimir Putin a spus recent, prin vocea gravă a ministrului său de externe, Sergei Lavrov, că se poate descurca și fără cooperare internațională.
“După al doilea Război mondial, puterile învingătoare au impus o abordare liberală a ordinii economice globale. Era o reacție împotriva protecționismului economic interbelic și o dorință, în special a SUA, de a intra pe piețele de resurse sau de desfacere rezervate anterior puterilor coloniale. În plus, dezvoltarea tehnologică, dependența de materii prime din străinătate și de nevoia unor rețele mai largi de desfacere au generat ceea ce numim astăzi globalizare. Putem să introducem în conceptul ăsta și dimensiuni geopolitice, politica sferelor de influență, multilateralism, multipolaritate și altele.
De intrat în “globalism” este relativ simplu. La un anumit nivel economic, acest lucru se întâmplă automat. Problema este cum ieși din “globalism”. Poți redeveni o economie autarhică?
Este ce i se întâmplă Rusiei și ce încearcă Rusia să facă. Rusia este supusă unor sancțiuni internaționale dure care încearcă să-i limiteze accesul la resurse naturale sau financiare din străinatate. La conferința de presă de ieri, din Antalya, ministrul Lavrov a declarat că Rusia vrea sa elimine dependența sa de Occident. O dependență construită în ultimile trei decenii și pornită de la politica lui Gorbaciov. Dependența la care s-a adăugat o modificare civilizațională, manifestată în zonele de periferie ale imperiului – Ucraina, Georgia, etc.
Având legăturile politice, economice, culturale tăiate cu Occidentul, Rusia, umilită după încheierea războiului rece și frustrată după încercarea de a opri extinderea NATO spre Est, ar putea deveni o zonă de pericol nu doar în plan regional ci și în plan global.
Mă veți întreba, bine și atunci care ar putea fi soluția? Dezmembrarea Ucrainei pentru a “hrăni” o vreme un urs flămând? Acceptarea politicii “faptului împlinit,” ca în cazul Crimeii? Acceptarea “conflictelor înghețate”, construite pe teritoriul fostei URSS pentru ca Rusia să controleze puseele suveraniste ale noilor state independente?
Mi-am adus aminte de un banc din timpul comunismului. Doi bărbați merg pe stradă. La un moment dat, un tip se apropie și, fără motiv, îi dă o palmă unuia dintre ei. Celălalt îi spune “ești un mizerabil, o să plătești pentru asta. Ai curaj să-i mai dai o palmă?”. Tipul îi mai dă o palmă. Reacția celui curajos; “prietene, hai să mergem acasa. Nu vezi că e nebun?”
Problema este cum reacționezi și cum poate reacționa eficient comunitatea internațională la un act de agresiune comis de un stat, membru permanent al Consiliului de Securitate ONU, împotriva unui stat mai mic.
Voi încerca să continui acest tip de analiză.
PS Titlul l-am formulat pornind de la formula celebră propusă de Genscher la CSCE – “consens minus unu” – pentru a elimina votul Iugoslaviei în adoptarea deciziilor referitoare la conflictul din zonă,” a scris Adrian Năstase pe blogul său.
