Adrian Năstase: 10 pași pentru reluarea vânătorilor de urși

În calitate de fost președinte, timp de treisprezece ani, a Asociatiei generale a vânătorilor si pescarilor din România, Adrian Năstase atrage atenția că vânătoarea rațională e benefică românilor. El a scris pe pagina sa de internet, 10 recomandări, în comentariul “Pe când și urșii maidanezi?”

“Discutia despre regele urs Arthur si-a mai pierdut din virulenta. Las la o parte regularitatea vânătorii din Mures si aprobările date vânătorului din Lichtenstein. S-au ocupat diversi specialisti din ONG-uri si ziaristi vegan de chestiunea asta.

Rămân însă câteva chestiuni de principiu.

1. Strategia de gestionare a populației de urși depinde de un recensământ al acestora. Știam că în 2004 aveam aproximativ 6000 de urși. În condițiile în care o ursoaică are 2-3 pui iar numărul de urși „extrași” a fost cam de 100 anual, este posibil ca populația de urși să fi depăsit 10.000. În aceeasi perioadă, arealul în care aceștia trăiesc a scăzut cu aproximativ 20% prin despăduriri. Probabil că un recensământ serios ne va arăta o creștere a densitătii urșilor. Este relocarea ursilor o solutie? Da, dacă îi relocăm în Austria sau Franța. Altfel densitatea se păstrează. Pericolele pentru unele zone locuite vor creste. Și recent un urs a atacat o fermă, omorând un vițel sub privirile fermierului. Ce va trebui să facă acesta? Să filmeze animalul, să scrie la Directia de mediu si la Garda de mediu, acestea să scrie la minister, ministerul să ia avize de la Alert Green din Austria si de la Comisia europeană pentru a se da o „derogare”. Iar peste câteva săptămâni, să se organizeze vânătoarea. Și mai este un aspect. Cine răspunde pentru pierderile materiale si eventualele victime omenesti? Poate că ar trebui ca si cei care dau sfaturi să-si asume o parte din această povară.
2. Business-ul cu câinii maidanezi s-a cam terminat. Primăriile au început să se ocupe mai serios. Totusi, asociatiile celor „patru picioruse” iau bani frumosi, ducând, în continuare, câini în adăposturi iar apoi dându-le drumul în (apropierea) pădurilor. În felul acesta, fazanii, pui de căprioară, iepurii mai au puține sanse de supravietuire. Urșii nu au însă un dușman natural. Omul este cel care poate „regla” populația de urși – distrugând-o total ca în Austria, Franța, Germania, Marea Britanie, sau „controlând-o” sub aspectul numărului, sănătătii, împărțirii pe diferite categorii de vârstă etc.
3. Este adevărat, cum spun unii, „Braun bears matter” dar aș adăuga, in primul rând, „Romanian lives matter”.
4. Ursii nu trăiesc sute de ani. Doar aproximativ 30. In a doua parte a vietii, ei intră, firesc, in regres, inclusiv sub aspectul functiei sexuale. Au insă forta de a alunga din zonele mai inalte, impădurite, ursii mai tineri, considerati competitori.
5. Sute de ani, românii – chiar cu unele erori de gestionare – au asigurat supravietuirea populatiei de ursi, inclusiv prin vânătoare. In alte tări, mai vedem ursi doar ca trofee in castelele de vânătoare!
6. Marile trofee de vânătoare reprezintă proba unei gestionări profesioniste a populatiei de ursi. La fel ca la alte categorii de vânat. De ce oare in ultimile decenii, in România, numărul trofeelor de ursi de peste 600 de puncte a scăzut?
7. Ursii reprezintă, in primul rând, un patrimoniu al României. Al Europei, in al doilea rand. Suntem fericiti cand un alt print, printul Charles poate să-i admire la noi. Ursii, din păcate, nu au o viată eternă. Nici măcar in „Cartea junglei”. Ei au „participat” la diverse strategii importante ale României, in timpul lui Ceausescu sau după. Alte tări si-au incurajat femeile să plece in străinătate pentru un lobby eficient. Iar acum, pentru a asigura veniturile unor ONG-uri sponsorizate din afară, in Romania ar trebui interzisă vânătoarea de ursi? Mi se pare că ar fi o mare eroare. Nu ar fi prima după 1989. Ungaria poate creste cerbi si mistreti in tarcuri de vânătoare, poate hrăni cerbii cu steriozi pentru a obtine trofee mari si sume considerabile pentru ele. Noi vrem să fim doar o gradină zoologică in Europa in care turistii să facă un gen de safari.
8. Unii cred că vor fi loviti, prin aceste măsuri, vânătorii cu bani din Romania. Eroare. Tot mai multi dintre ei pleacă la vânători in Africa sau in fostele republici sovietice, Canada, etc. Pot obtine acolo trofee mult mai interesante. Inclusiv de urs – in Rusia, Canada. Dar si de tigru, leu, panteră, elefant. Unii s-au bucurat că Tiriac nu mai organizează vânători la Balc (intre timp, mistretii de acolo au murit de pesta porcină). Veneau acolo, ademeniti de vânătoare, oameni de afaceri de sute de milioane de euro si erau indemnati să investească in România. Un singur exemplu – zecile de mii de locuri de muncă create in industria pieselor componente auto. Credeti că a fost o lovitură pentru vânătorul Tiriac? E o glumă. Tiriac si-a cumpărat o fermă de vânătoare de 50000 de hectare intr-o tară africană. Românii vor putea să vadă la televizor documentare despre animale sălbatice in timp ce isi vor apăra casele si fermele cu sârmă ghimpată si fire electrice de protectie impotriva mistretilor si a ursilor. Intre timp, diferite ONG-uri vor face, pe bani frumosi, analize ADN si le vor pune cip-uri ursilor.
9. Am fost vreo 13 ani presedintele Asociatiei generale a vânătorilor si pescarilor din România. Stiu si ce inseamnă pasiunea pentru vânătoare stiu si ce insemnă responsabilitatea pentru gestionarea vânatului. Vânătoarea a adus multe beneficii tării. Ca să dau un singur exemplu – premierul Libanului, Rafiq Hariri a venit in Romania pentru că nu vânase niciodată mistreti (fusese de multe ori in Africa si avea numeroase trofee de acolo). L-am insotit când a vânat un exemplar superb, după unele peripetii. A fost atat de fericit incât a ingenunchiat si a sărutat pământul. Inutil să vă spun cum au evoluat relatiile bilaterale.
10. Eu cred că greșim acționând în acest domeniu sub presiunea unor ONG-uri, cu istorii și finanțări ciudate. Cred că este nevoie ca specialiștii din România, cu asociațiile de vânătoare din România, cu pădurarii, cu reprezentanții Ministerului mediului să se așeze la o masă rotundă pentru a stabili o strategie ROMÂNEASCĂ în domeniul vânătorii, inclusiv a vânâtorii de urși, pornind de la măsuri raționale, științifice. Știu, sunt multi ecologiști care nu sunt șocați de felul în care sunt omorâti porcii sau vițeii din care sunt preparate fripturile pe care le consumă. Nu e nimic. Avem obligația să le explicăm și de ce este necesară vânătoarea”, scrie Adrian Năstase pe blog.