Cine seamănă vânt culege furtună. Divede et impera! Este principiul politic al președintelui, Klaus Iohannis, și a ajuns un mecanism de conducere automat care face victime multiple. E dihonie în partide, între partide și chiar între revoluționari. Altă eroare a presedintelui: a strigat lupul la PSD și s a trezit cu AUR. A treia eroare este limitarea puterilor noului premier, situație ignorată dat fiind că cei mai mulți dintre colaboratorii președintelui nu sunt trecuți prin sita democratică a Parlamentului. Asa s a ajuns ca ditamai generalul, Nicolae Ciucă, să plece la război cu mâinile goale. Declarațiile din 16 decembrie arata că un lung interimat chiar și de doi ani, nu l deranjează pe președinte. Face parte din România normală. Iar puterile limitate nu ridică probleme într o țară aflata la al șaselea an de interpretări legislative și cu o Curte Constituțională lucrând la foc continuu. Pensiile aleșilor locali cresc, nu are cine să mărească pensiile obișnuite sau alocațiile copiilor. Toate sunt din pricina nenorocitei de Constituție și panaramei de democrație. Ce guvern ar fi putut să și asume explicit o asemenea poziție? Motiv pentru care s a pus la adăpostul funcției care ii mai oferă 4 ani și s a exclus din grupul decidentilor politici. E și un mod de recapitalizare în contrast cu zbuciumul PNL – USRPLUS și a misiunii imposibile pe care o are Ludovic Orban. Liberalii par să nu înțeleagă prima fraza din proiectul “O pădure cât o țară”, despre care nu știm deocamdată dacă și a achiziționat toți butașii de la Băneasa. E o repoziționare precaută (mai nou antonim la proastă), chiar dacă e o abordare reactivă din partea șefului statului. Trebuie să ne amintim că primul arbore a fost plantat de Marcel Ciolacu, la Buzău, chiar de Ziua Națională, iar AUR ul ii oferise deja președintelui o hartă a pădurilor de odinioară înainte să treacă la plantări. “Pădurea este AURUL de mâine” A spus o chiar presedintele, mai preocupat de noile intrări pe scena politică, decât de lupta “normală”, dintre PNL și USRPLUS. Ceea ce nu înțelege PNL este că joacă pe cont propriu, că președintele nu va interveni în niciun fel, iar soarta PNL este legată de soarta președintelui său, Ludovic Orban.
Bate un vânt aspru de la Bruxelles și președintele nu a făcut decât să se includă în Green Deal, înainte să se oficializeze primele critici. Construiește cineva în România pe termen lung? Sau măcar mediu? Cine plantează și cine visează? PNL își joacă soarta politică și ar face o greșeală fatală să mizeze pe un colac de salvare aruncat de pe margine.
Sursa: Realitatea Din PSD
