Ce vremuri frumoase din copilaria noastra.

PARE UN PARADOX SA ASOCIEZ POLITICA CU ACESTE AMINTIRI DIN COPILARIE?

Incerc sa explic.Ne strângeam pe teren 10-12 jucatori și căpitanii de echipa acceptați unanim,alegeau pe rând,in funcție de talent,aptitudini,și de ce nu,prietenii,jucătorii celor doua echipe.

SA NU UIT,MAI ERA POSESORUL MINGII DIN PIELE CU SIRET,NU CAUCIUC DE 13 LEI.

  Jucam cu ardoare,fără arbitru,cu certuri și compromisuri,pe goluri.

   ATUNCI CÂND ECHIPA POSESORULUI DE MINGE AVEA PROBLEME,ACESTA AMENINȚĂ CA ÎȘI IA MINGEA ȘI PLEACĂ!

    Cu greu,echipa adversa ceda și reluam jocul.

  SEAMANA CU POLITICA?

   Prăfuiți,zgâriați,obosiți,răgușiți,fără nocturna,eram aduși la realitate de cel putin doua mame:”VENIȚI ACASA ACUM!”

   Doi căpitani de echipa,Orbán și CIOLACU,au ales echipele,mai mult sau mai putin inspirat,joaca,se cearta,se cotonogesc și in ultima instanța dau vina pe arbitru(CCR)

PREOCUPATE DE JOC ECHIPELE AU UITAT ȘI DE POSESORUL MINGII ȘI DE MAMELE CARE POT SPUNE:STOP JOC!

  SANATATE!