Din când în când e bine să-ți vezi vecinii. Te ajută să înțelegi mai bine unde ești și care-ți sunt problemele. Vezi că există miliarde de euro pentru irigații, că siguranța alimentară este un obiectiv central în Europa, că Pedro Sancez face, în timp ce guvernanții de la București vorbesc și analizează. Îți dai seama mai bine cum se vede România la Bruxelles și cât de grav este că rămâi pe vară cu temele la PNRR, când restul clasei trăiește fiesta reușitei. Știai oricum că nu mai avem economie, dar după întâlnirea cu Paolo Gentiloni, comisarul european pentru economie, ești mai îndoielnic că vom mai avea vreodată. PNRR-ul  României este departe de a fi aprobat, a concluziont Marcel Ciolacu după  întrevederea cu Paolo Gentiloni, de la Berlin. De acolo, de pe meleaguri străine, liderul Opoziției a arătat importanța crucială a moțiunii de cenzură care se va dezbate marți, în Parlamentul de la București. Nu suntem deloc pe drumul pe care ar trebui să fim. Suntem în derivă și PSD i-a îndemnat public pe cetățeni să le ceară explicit parlamentarilor de circumscripție să voteze împotriva Guvernului Cîțu. Încearcă să activeze conștiința personală în dauna intereselor și calculelor politice. Președintele PNL, Ludovic Orban, a anunțat deja că parlamentarii liberali nu vor vota, doar vor asista, ca partidul să aibă controlul absolut asupra votului din Parlament. De ani de zile și indiferent de culoarea politică, în România se încalcă constant principiile constitutionale. Mandatul parlamentar este reprezentativ, nu imperativ. Parlamentarul ii reprezintă pe cetățeni, nu o grupare politică. Dar ceea ce este cel mai interesant este  abnegația cu care Puterea face calcule politice pentru PSD și e preocupată ca social democrații să aibă o strategie corectă.
 De ce sunt atât de grijulii, de ce atâta perseverență în a ne convinge că moțiunea nu are nicio șansă? E o tactică de autoliniștire și de descurajare a nemulțumiților din arcul guvernamental. Și vedem că nemulțumirea este generalizată în arcul guvernamenral. Toată lumea este nemulțumită de toată lumea, e o trosneală haotică, o armare constantă a frustrărilor și neîncrederii. Când vor deveni manifeste nimeni nu va deține controlul.
Ludovic Orban și Florin Cîțu sunt prinși într-o luptă corp la corp, pe care premierul a dus-o în zona periculoasă a conflictului dintre instituții și Prim-ministrul nu mai este într-un conflict intern de partid, ci se războiește cu Parlamentul. Ceea ce pierd din vedere protagoniștii este cum înfruntarea lor aprinde zeci de conflicte in teritoriu. Sunt lovituri sub centură, sunt sabotaj, sunt amenințări cu dosare. Când se împarte puterea dacă nu ești în luptă riști să ieși de la masă pentru totdeauna. Or, în PNL și USRPLUS, grupările arată că scapă ușor, ușor, de sub controlul liderilor. Cei din urmă, preocupați exclusiv de insuccesul PSD și de “marea îngrijorare” că a introdus o moțiune de cenzură fără sa aibă suficiente voturi. Când a mai existat o astfel de certitudine? 
Ca să bați un cui e, de obicei, nevoie de mai multe lovituri de ciocan. Fiecare dintre ele contribuie la rezultatul final. Dar se întâmplă, uneori, să iasă și din prima!
PS: Luptele lasă cicatrice, iar memoria colectivă are efectul loviturilor de ciocan repetate!

Sursa: Realitatea Din PSD