Programul de muncă redus – Kurzarbeit – a fost adoptat în Parlament, dar cu scandal.

Deși PSD a votat până la urmă proiectul de act normativ, deputatul social democrat Adrian Solomon a susținut de la tribună că că legislativul a promovat legea în interesul angajatorului și mai puțin al angajaților.

După un model german modificat, norma juridică permite angajatorului să reducă orele de muncă până la 80%, iar salariile să nu scadă mai mult de 25%, guvernul finanțând 75% din diferența dintre salariul normal și cel pentru program de muncă redus.  

Angajatorii sunt obligați prin lege să obțină acordul scris al reprezentantului salariaților pentru această reducere de program și, implicit, de venituri.

Concret, angajatorii aflați în situații excepționale pot reduce durata de muncă cu până la 80 la sută, iar Guvernul subvenționează 75% din diferența dintre salariul normal și cel pentru program de muncă redus. Nu va fi acoperit de către stat tot salariul angajatului, ci până la valoarea salariului mediu brut pe economie.

Deputatul PSD Adrian Solomon a spus: „Am legiferat în interesul angajatorului și mai puțin în interesul oamenilor, iar Kurzarbeit-ul tinde să devină de astăzi canci-arbeit. Dacă aveți probleme de traducere, vă ajută domnul Ganț și domnul Manea”.

“În prezent, acest model este implementat în mai multe state ale Uniunii Europene. Germania aplică programul, pe modelul urmat în perioada crizei economice din 2009, statul german acoperind până la 80% din remunerația netă a angajaților ce ar fi fost diminuată ca urmare a reducerii timpului de lucru, inclusiv contribuțiile sociale datorate de angajatori. De asemenea, acest model de sprijin financiar a fost implementat și în Austria (sub denumirea de Corona-Kurzarbeit) și presupune că angajații primesc 90% din salariul net în pofida reducerii timpului de lucru, angajatorii suportând remunerația aferentă orelor efectiv lucrate, iar statul, diferența. Printre statele membre UE care au implementat măsuri de sprijin pentru subvenționarea timpului redus de muncă se mai numără și Franța și Slovenia”, ne explică Crina Onuț, Senior Consultant, Global Employer Services, Deloitte România.

.

Articolul precedentCOMTIM Timișoara, de la perla comunismului, la „afaceri” capitaliste
Articolul următorCulisele statului paralel, vineri, ora 18: Secretele privatizării tutunului românesc