La un an de la botez și 9 luni de de la alegerile parlamentare este timpul bilanțului și pentru principalul partid de Opoziție. PSD a văzut cum este să treci primul linia de sosire și să fugă Comitetul Olimpic cu medaliile. Important e că nu s-au lăsat de sport și au reușit să devina din inamicul public numărul 1 speranța revenirii la o viață firească. Spontan am fi spus normală, dar politica a golit de conținut și limba română și cuvintele sună a gol sau a tinichele amenințătoare. Astăzi PSD are în sondaje cât partidele din arcul guvernamental la un loc. În procente:un succes incontestabil. Dar un segment important de comentatori politici acuză non-combatul și non-actiunea. Acuze aruncate constant în fața președintelui PSD, Marcel Ciolacu, cu cel puțin o apariție săptămânală cu vizibilitate națională și inițiatorul mai tuturor deciziilor la nivel de partid.  Există nemulțumirea publică tot mai vizibilă că taifunul Cîțu este de neoprit în a produce pagube și nu mai dă seama în fața nimănui, nici măcar în fața Zeului tăcut. Aceste nemulțumiri din ce în ce mai accentuate pun presiune pe PSD, cresc așteptările față de echipă lui Marcel Ciolacu, încât repunerea în funcție a Avocatului Poporului sau testarea periodică a elevilor și cadrelor didactice par insuficiente. În realitate, Marcel Ciolacu este un general foarte muncitor și ambițios, dar mai ales, ceea ce este foarte important, foarte bătăios fără a părea mai deloc agresiv. Poate și de aceea oamenii săi s-au pus pe tânjeală și nu mai vor decât la vânătoare de trofee. Generalul este bun, dar armata nu se vede. Chiar și la București, în mijlocul mormanelor reziduurilor, doamna Gabriela Firea lucrează doar pe Facebook. Celalalt prim-vicepreședinte, Sorin Grindeanu, în mijlocul testării provocărilor migrației, a amuțit de la eliberarea lui Liviu Dragnea.
PSD are nevoie de redescoperirea activismul politic, este chemat să reinventeze societatea civilă în jurul problemelor concrete ale României și nu pe obiective fixate dinafară. E nevoie ca în organizații să se vadă pulsul declarațiilor președintelui, Marcel Ciolacu. Exista și dilema internă a PSD în legătură cu activitatea bine camuflată a lui Vasile Dâncu, explicată și prin strategia de a câștiga bunăvoința Puterii  și alocări bugetare guvernamentale în măsură să tranșeze competiția internă. Numiri surprinzătoare cum este cea a lui Dan Vâlceanu nu trebuie trecute la picanterii ale traseismului politic. Un ministru de finanțe poate fi un cap de pod pentru finanțarea unui grup consistent de interese. El s-a anunțat destul de pretențios, Grupul de la Gorj, care amintește de Victor Ponta, pe tarlaua lui Nicolae Mischie, fie-i țărâna ușoară! În România fantasticului domn Cîțu, culisele politicii actuale au rădăcini adânci în istorie și când hrănesc mișcări progresiste apropiate ideologic de Black lives matter…. Este vorba doar de coincidențe absolut întâmplătoare și sondajele interne comandate ne spun că soarele torid și briza mării domolește nemulțumirile românilor.

Sursa: Realitatea Din PSD