Se împlinesc, anul acesta, 70 de ani de la publicarea celebrei piese de teatru a lui Samuel Beckett. Vladimir și Estragon așteaptă, inutil, un personaj numit Godot, care nu soșeste.
Piesa lui Beckett este o expresie a teatrului absurdului.
Ceea ce se întâmplă în conflictul din/despre Ucraina pare că are, cumva, aceeasi geneză. Invadarea Ucrainei este anuntată sistematic, indicându-se, eventual si ziua (16 februarie) sau ora (15, probabil ora locală). Godot este încăpățânat și nu vine (să sperăm). Dar își face datoria. Pune presiune pe proiectul Minsk 2, de federalizare a Ucrainei, înarmează (defensiv) Ucraina (va ramâne acolo armamentul transferat de britanici, etc si după criză ?), crește importul în Europa de gaz lichefiat din SUA, Ucraina va primi un împrumut substanțial contra angajamentului că nu va mai dori în NATO, etc.
Godot a jucat si joacă în continuare un rol important în viața noastră, mai ales în cadrul războaielor absurde (hibride, psihologice, etc), scrie Adrian Năstase pe pagina sa de internet.
